Răsfoind fotografiile marilor scriitori ai lumii, suntem tentați să credem că dincolo de creativitatea cu care au fost înzestrați, aceștia au avut parte și de un stil de viață echilibrat. Nimic mai greșit… De cele mai multe ori,  ceea ce este dincolo de cortină poate frapa cititorul. Se spune că de la starea de creativitate prolifică, la un adevărat delir, nu e decât un pas… unul periculos, desigur, dar pe care multe dintre figurile marcante ale literaturii universale, l-au făcut.


Ernest Hemingway

Ernest Hemingway

Ernest Hemingway. Celebru nuvelist, prozator, dar și reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953 și al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, Ernest Hemingway, personalitate remarcabilă a literaturii americane moderne, a avut parte de o viață zbuciumată, la fel ca întreaga sa familie. După numeroase vizite la medici de renume, marele scriitor a fost diagnosticat cu tulburări bipolare, personalitate narcisistă sau chiar traume cerebrale. În ciuda medicației prescrise de către specialiști, Hemingway a fost răpus de ceea ce mulți numesc „o traumă a întregii familii” – depresia. Astfel, în dimineața zilei de 2 iulie 1961, Ernest, îmbrăcat în costumul său preferat, pregătit parcă de un eveniment elevat, se sinucide, zburându-și creierii cu aceeași pușcă de vânătoare cu care s-a sinucis și tatăl său. Din cauza numărului mare de sinucideri din familia marelui scriitor, unii critici au numit aceste evenimente tragice, un adevărat blestem; astfel, au ales să-și pună capăt zilelor și tatăl său, sora sa, fratele său și un nepot.

Cum a ajuns un scriitor de talia sa, să recurgă la un astfel de gest? Ei bine, viața sa nu a fost niciodată echilibrată. Șirul traumelor a pornit din copilărie, de când mama sa îl îmbrăca în rochițe, apoi a continuat cu bătăile repetate primite de la tatăl său. Se pare că în familia Hemingway domnea o stare generală de depresie maniacală, iar dependența de alcool a lui Ernest devenit adult, nu a făcut decât să accentueze simptomele acestei suferințe.


Lev Tolstoi

Lev Tolstoi

Lev Tolstoi. Autor al renumitelor romane Anna Karenina și Război şi pace, Lev Tolstoi a dus o viață relativ echilibrată până în jurul vârstei de 40 de ani, pentru ca apoi, totul să se năruie. Tată a nu mai puțin de 13 copii, marele scriitor nu mai întrezărea sensul real al existenței, fiind de părere că nici măcar scrisul nu mai este de folos. El a afirmat chiar că „arta nu este doar nefolositoare, ci și dăunătoare”.

Romanul Anna Karenina, care i-a adus satisfacții importante și pe plan financiar, începe cu fraza: „Toate familiile fericite seamănă una cu cealaltă, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”, relevând parcă o suferință ascunsă și nebănuită a marelui scriitor. După răsunătorul succes al romanului Anna Karenina, Tolstoi se adâncește în starea de depresie, dar are momente în care își dorește să revină la viața sa de dinainte. Astfel, el caută ajutor în biserică, însă este dezamăgit și începe să publice ideile sale despre această instituție și despre divinitate, într-o publicație pe care o înființează. Ulterior, Tolstoi se autoproclamă lider religios și începe să propage crezul său, devenind suspect în ochii bisericii, dar și pentru serviciile secrete. Tolstoi moare la data de 20 noiembrie 1910, în urma unui pelerinaj prea obositor pentru vârsta sa.


Johnathan Swift

Johnathan Swift

Jonathan Swift. Cu toții am fost fascinați de opera Călătoriile lui Guliver și poate că unii dintre noi s-au minunat de imaginația atât de prolifică a autorului. Scriitor anglo-irlandez, Jonathan Swift a studiat teologia, iar în 1694 a devenit preot. Se spune despre Swift că râdea foarte rar și că era o fire introvertită, rece, chiar și cu persoanele foarte apropiate.

Autorul tratatului Povestea civilizației, Will Durant scria despre Swift că suferea de grave tulburări de comportament, aducând drept exemplu un episod în care Swift încerca să-și scoată ochiul bolnav, iar cinci prieteni de-ai săi se luptau cu el pentru a-l împiedica să facă o astfel de nebunie. Tot Will Durant spune că după acest episod, el nu a mai fost capabil să vorbească timp de un an.


F

Feodor Dostoievski

Feodor Mihailovici Dostoievski. Celebrul scriitor rus, un adevărat titan al literaturii universale, a cărui operă a influențat nu doar literatura, ci și filosofia, psihologia și teologia secolului al XX-lea, Dostoievski suferea de epilepsie, de emfizem pulmonar, dar avea și patima jocurilor de noroc. Se spune că romanul Idiotul, unde personajul prinț Mîșkin suferea și el de această maladie, a fost o cale prin care marele Dostoievski a vrut să povestească ce trăiri are el însuși în momentele de criză. Pentru că epilepsia era o boală despre care nu se știau foarte multe la acea vreme, cei care-l cunoșteau, erau de părere că mărturisirile sale nu sunt decât exuberanțe și exagerări caracteristice scriitorilor. Mai târziu, după ce știința a evoluat, anumite caracteristici ale crizelor de epilepsie au primit denumirea de „sindromul Dostoievski”. Așadar, nici viața marelui Dostoievski nu a fost ușoară. În copilărie, acesta a suferit de pe urma abuzurilor tatălui său alcoolic și violent, care păstra în casă un climat greu de suportat. De altfel, se spune că Dostoievski nu vorbea niciodată cu plăcere despre această perioadă și nici despre tatăl său.


Jack London

Jack London

Jack London. Scriitor si jurnalist american, John Griffith Chaney a ales să publice sub pseudonimul literar Jack London. Celebru pentru cartea Chemarea naturii, apărută în 1903, Jack a trecut relativ repede de la stadiul de inițiere literară, la cel de încredere absolută, la faimă, ceea ce a adus un dezechilibru în existența sa. Stilul său de viață a luat o altă turnură, plină de riscuri, de episoade repetate de

alcoolism, iar de aici până la tentative de sinucideri, n-a mai fost decât un pas. Tot excesul de încredere l-a determinat să fie propriul său medic, găsind singur metode de a remedia problemele pe care le avea. Mai mult decât atât, începuse să-și injecteze opiu, heroină sau alte droguri, iar la vârsta de 40 de ani a decedat după ce și-a injectat o supradoză de morfină.


Acestea sunt doar câteva din poveștile triste din spatele cortinei, din viața marilor scriitori, pe care adesea nu-i cunoaștem decât din operele lor, uitând că dincolo de aspectele literare… și ei sunt oameni… și ei au slăbiciuni sau pot fi prinși în capcanele dependențelor.

Surse imagini: historythings.com; wikipedia.com; biography.com