Nu pot decât să mă bucur pentru faptul de a avea în literatura română autori de romane polițiste. Scriitoarea de referință a acestui stil în literatura noastră este, desigur, Rodica Ojog-Brașoveanu. Ne putem lăuda și cu Haralamb Zincă, Cosma Brașoveanu (soțul doamnei Ojog-Brașoveanu) și sunt încântată să descopăr apariția unei noi generații de scriitori de literatură polițistă, cu acțiunea situată în prezent, în vremurile secolului XXI.

Y4P32I1G1K bogdan hribUnul dintre acești scriitori este Bogdan Hrib. Am ales să realizez un top ale cărților dumnealui, indiferent dacă aparțin genului polițist sau nu. Topul este alcătuit din cărți destul de variate, numitorul comun fiind semnătura lui Bogdan Hrib. Având în vedere varietatea, criteriul topului este exclusiv cel subiectiv. Pur și simplu, le-am ordonat în funcție de ce îmi place mai mult. Pe această cale, îi invit pe cei care au citit opera lui Bogdan Hrib sa realizeze propriul top.

Dar să începem cu clasamentul realizat de mine:

1. Ucideți generalul

ucideti-generalul

Este un roman polițist ge-ni-al! Cea de-a patra carte din seria Stelian Munteanu este și cea mai tare! Așa ceva ar merita să ajungă în studio-urile de la Hollywood!

Stelian Munteanu, personajul principal, care dă și numele seriei, este angajat să omoare pe cineva. Și nu pe oricine (evident, altfel nu ar fi miza atât de mare), ci pe generalul Simionescu. Coincidență sau nu, victima face parte din trecutul lui Stelian, jucând un rol semnificativ în timpul stagiului său militar. Stelian este împărțit între a alege să-și ducă misiunea la capăt sau a renunța. Conștiința îi dictează să renunțe, dar pe de altă parte, este presat de rusul Mișa și de nevoia imperioasă de bani. Ca și când nu ar fi destul, cu ocazia unui interviu televizat, o cunoaște pe Diana, fiica generalului, o frumoasă jurnalistă. Să fie în pericol relația sa cu Sofia, aflată la Londra? Nu pot să vă dezvălui, însă prima mea reacție a fost „Dacă o înșeală pe Sofia, mă supăr!”. Chiar îmi place personajul Sofiei.

Un roman cu multe răsturnări de situație, cu acțiune, scene ce se succed rapid și bineînțeles, suspans! Nici nu vă puteți imagina cine este în spatele complotului! Deși vă spun un secret: eu am avut o bănuială! Intuiție feminină sau spuneți cum vreți, nu m-a păcălit deloc personajul! Cine? E, cine? Citiți cartea și veți afla! Cum veți afla și dacă Stelian a dus sau nu la îndeplinire misiunea. Chiar merită citită, un roman ce nu trebuie ratat sub nicio formă!

2. Filiera grecească

filiera-greceasca---autori-bogdan-hrib

Primul roman din seria Stelian Munteanu. Stelian, aflat în concediu în stațiunea grecească Paralia, se trezește implicat peste noapte în ancheta unei crime. O tânără este ucisă și principalul suspect este un român. Cum Stelian este român, polițiștii greci consideră că este, pentru moment, cel mai indicat în a-i ajuta.

Un decor original pentru acțiunea unui roman polițist: stațiunea grecească Paralia, pe care o recunosc ușor din descrieri, trafic de blănuri (deși au o climă caldă, grecii sunt renumiți pentru magazinele de blănuri, în Paralia fiind mai dese decât Mega-Image-urile la noi!). Se vede că destinația de vacanță preferată a autorului este Grecia! Un roman polițist foarte bine scris, cu ingredientele necesare: suspans, acțiune, răsturnări de situație.

3. Blestemul manuscrisului

blestemul-manuscrisului

Un roman scris în colaborare cu Răzvan Dolea, având două părți intercalate: prezentul și trecutul istoric. Un roman istorico-polițist. Se poate observa cu ușurință partea scrisă de Bogdan Hrib și cea scrisă de Răzvan Dolea.

Acțiunea gravitează în jurul unui manuscris străvechi, din cele mai vechi timpuri ale istoriei române, care conține, se pare, informații ce pot răsturna lumea. Nimeni nu-i cunoaște conținutul, multă lume vrea să-l obțină și le-a fost fatal celor care s-au apropiat îndeajuns de el, fiind motivul multor crime în istorie și în prezent. Un thriller ce amintește de Codul lui Da Vinci, demn de ecranizare.

4. 3+1

31-povestiri

O colecție de povestiri, unele polițiste, unele umoristice și fantastice. Ziua în care nu s-a întâmplat nimic te marchează, pentru că pare foarte reală, autorul aducând povestea într-un loc cunoscut, familiar. Chiar te face să-ți imaginezi un nebun plimbându-se prin Gara de Nord și măturând cu mitraliera (sau ce armă era, nu m-am priceput niciodată) tot ce vede în cale. Moartea unui om de cultură, sub forma unei povestiri polițiste, este o satiră la adresa pieței de carte. Sau cel puțin așa am perceput-o eu, o metaforă.

La o lansare de carte, editorul îl împușcă în cap pe autor. Evident, Stelian Munteanu este chemat să investigheze. Dacă vă spun ceva, mă veți considera nebună, psihopată periculoasă? La fragmentul împușcării, am pufnit în râs.

Nicușor Tătărescu se ridică în picioare, tot numai un zâmbet… Urmează aplauze. Asistența aplaudă. Autorul zâmbește larg. Rânjește și deschide gura pentru primul cuvânt.
Iar Stamatiu face o mișcare bruscă. În timp ce mâna lui stângă îl arată pe Tătărescu, cea dreaptă se duce în spate, la centură. Rânjește și el, cu un rânjet uriaș, ochii îi joacă pe față, sticlesc năucitor, iar mâna dreaptă reapare de sub haină cu un uriaș revolver gri pe care îl ridică spre capul autorului…

E ceva de râs în scena asta sau sunt eu o psihopată fără posibilitate de recuperare? Poate că trebuie să citiți cartea ca să vă dați seama mai bine de context…

5. Terapie pentru crimă

terapie pentru crima

Deși ar fi trebuit să-i acord ultimul loc pentru ce a pățit pisica! Aș fi procedat la fel ca Matilde, poate chiar mai rău!

Terapie pentru crimă a fost transpusă pe hârtie de Bogdan Hrib, după modelul lungmetrajului omonim care i-a adus lui Kiki Vasilescu premiul pentru cel mai bun regizor, la Festival of Globe de la San Francisco.

Este un thriller-parodie, cu Matilde în rolul principal, o tânără ce se pregătește intens pentru a deveni ucigaș plătit. La prima vedere, Matilde pare o psihopată care își alege victimele aleatoriu. Este obligată să meargă regulat la psiholog (sau psihiatru, nu este foarte clară distincția în carte), probabil pentru anumite antecedente. În totală contradicție cu prima impresie, este iubitoare de animale, din câte se pare, acesta este punctul ei sensibil.

Cartea se citește foarte repede și mustește de acțiune; mi-a plăcut la nebunie scena în care Matilde, acostată în parc de doi cocalari (oricât m-aș chinui, nu mă pot referi la ei cu neutrul „băieți”), le dă ceea ce merită. Sunt foarte tentată să citez fragmentul, dar mai bine îl savurați din carte. Mi-a plăcut și finalul, ambiguu și care lasă loc pentru o continuare. Spre deosebire de celelalte cărți, parcă întâlnim mai mult umor.

Nu mi-a plăcut în schimb ce a pățit pisica! Nu pot spune decât că aș fi reacționat ca Matilde, poate chiar cu mai multă sete! Dacă vreți să aflați, citiți voi, nu vreau să vă spun!

Mi-ar fi plăcut să ne lase mai mult loc pentru imaginație. Având la bază un scenariu de film, totul este descris în cele mai mici detalii, scutindu-ne de efortul de a ne imagina.
Puteți vedea aici trailer-ul filmului, regizat de Kiki Vasilescu și cu Claudia Pavel (de la trupa Cream) în rolul Matildei:

6. Somalia, Mon Amour

somalia-mon-amour

Cea de-a treia carte din seria Stelian Munteanu, scrisă în colaborare cu Sofia Matei, pseudonimul autoarei, ce a ales să nu-și dezvăluie adevărata identitate. Pseudonimul este împrumutat personajului, care colaborează cu Stelian. Acțiunea se desfășoară din nou pe două planuri, prezent și trecutul de dinainte de 1989.

Credeați că pirații sunt de domeniul poveștilor? Ei bine, în Somalia, nu. O grămadă de implicații apar de aici, toate legate de lucruri întâmplate în trecut. Stelian începe o relație cu Sofia, ea este răpită, iar Stelian încearcă s-o salveze.

Îmi place la nebunie de Sofia Matei! „Înjură cam mult, e aprigă, mult prea dedicată muncii și mult prea singură…” În schimb, recunosc că nu prea am înțeles toate acțiunile. Neavând cunoștințe despre Somalia și relațiile ei cu alte state de-a lungul timpului, mi-a fost cam greu să înțeleg. Totuși, în ceea ce privește ritmul acțiunii, cartea se citește ușor. Este un roman ideal pentru cei pasionați de istorie sau politică externă.

7. Ultima fotografie

ultima-fotografie

O carte atipică pentru Bogdan Hrib. Nu e polițistă, nu avem parte de crimă, nici de vreun asasin plătit ascuns pe undeva. Este un fel de dramă romantică, total diferită de restul creațiilor de până acum.

Alexandru Zaharia, fost fotoreporter, își petrece concediul pe o navă de croazieră. Peste puțin timp va împlini 50 de ani, ceea ce îl determină la o reflecție asupra vieții. Alcătuiește o listă de 50 de cuvinte, pentru fiecare an. Pe acel vas, printre membrii echipajului, o regăsește pe Diana, o fostă colegă de școală primară. În același timp, îi atrage atenția mult prea tânăra Caja, o frumusețe nordică, ce folosește pretextul unei ședințe foto pentru a se apropia de el.

Mărturisesc că Ultima fotografie nu este tocmai genul meu preferat de lectură, probabil obișnuită fiind cu stilul plin de acțiune și suspans.  În schimb, mi-au plăcut foarte mult câteva citate:

– Diana, cum poți defini iubirea?
Mă privește fix, cu indignare, de parcă aș încerca să-i dau un extemporal.
– Nu pot să o definesc. E o prostie. Nu știu ce e aia și nici cum se poate măsura…
– Cu măsurătoarea ar fi simplu…
– Nu am măsură pentru iubire. Nu cred că știu ce e aia. Adică nu de-adevăratelea.

[…]

– Sunt bine. Mă refac citind cărțile copilăriei. Am cu mine cam o duzină de cărți care mă salvează din orice stare. Citite și răscitite… […]
– Fiecare dintre astea a apărut în viața mea la o răscruce. M-au ajutat, m-au salvat, ca un fel de medicament. […]
– N-ai încercat electronic? Pe kindle sau pe telefon? E mai practic…
– Nu înțelegi, Alex. Nu e vorba doar de opera în sine, ci chiar de volum în parte, acest volum, acestea… fiecare are povestea lui. O dedicație, un moment din viață, un cadou…

Acesta este topul meu, bazat pe simplul criteriu al subiectivității. Cum fiecare cititor este diferit, gusturile variază.

Așadar, topul vostru care e? Care carte scrisă de Bogdan Hrib v-a plăcut cel mai mult? Aștept răspunsurile voastre într-un comentariu!