Copiii lui Hansen de Ognjen Spahic
Traducere din limba sârbă: Annemarie Sorescu Marinkovic
Editura: Polirom
Disponibilă la: Târgul Cărţii
Roman câştigător al premiului Meša Selimović 2005 (cel mai bun roman publicat în 2004 în Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Muntenegru şi Serbia)

 

 

 
MĂRTURIA ŞI DRUMUL VIEŢII UNUI LEPROS
Adevărul nespus
Această carte a apărut cu sprijinul TRADUKI, o asociaţie literară de care aparţin Ministerul Afacerilor Externe al Austriei, Ministerul de Externe al Germaniei, fundaţia elveţiană Pro Helvetia, KulturKontakt Austria, Institutul Goethe, Agenţia de carte slovenă JAK şi Fundaţia S. Fischer.
Acţiunea romanului se desfăşoară în România, mai exact în ultima leprozerie din Europa situată în Tichileşti, un peisaj la fel de bolnăvicios ca şi acei morţi vii care sunt găzduiţi în interiorul spitalului numit leprozerie: resturi de păduri, teren întunecat şi sterp, coşuri de termocentrale toxice, ducând fumul radioactiv către acei nefericiţi ai sorţii.
Narată la persoana I, povestea acestui roman este un fel de mărturie în timp, un drum străbătut de un lepros, suferinţele, umilinţele prin care trece, el şi cei asemeni lui. Un roman cutremurător, în faţa căruia nu ai cuvinte, rămânând puţin şocat după ce termini de citit şi întrebându-te: oare mai există leprozerii? Astăzi, în secolul nostru, mai există astfel de oameni suferinzi? Sunt trataţi cu aceeaşi umilinţă cum au fost trataţi în perioada comunismului? Romanul lui Spahik este o metaforă sau un adevăr dur nespus până acum?
Claudio Magris de la Corriere della Sera scrie în prefaţă că este o superbă metaforă a dictaturii din România comunistă. Într-un fel are dreptate, pentru că povestea ne prezintă evenimentele din 1989: căderea comunismului şi o parte din ceea ce s-a întâmplat. Locuitorii leprozeriei au asistat dincolo de gardul infam la toată mişcarea, ar [...]