Abonare la newsletter
Email: contact [at] jurnaldecarte [dot] ro

memorii

  • Nostalgia unei vieți care merită povestită

Nostalgia unei vieți care merită povestită

 

Există cărți pe care le citești cu mirare, cu nostalgie, file care te determină să pășești într-o lume străină prin locație, dar atât de comună prin emoții. Sunt lumi ascunse în pagini de cărți, idei care te fac să te consideri bogat pentru că ți le-ai însușit… cu alte cuvinte, niciodată nu poți să spui că ai citit suficient de mult, încât să nu te mai uimească nimic. O astfel de carte, care transmite o emoție deosebită, este A trăi pentru a-ți povesti viața, de Gabriel Garcia Marquez. Cartea, prima din trilogia memoriilor scriitorului, este una impresionantă prin stilul pe care acesta îl folosește pentru a ajunge cu replicile sale, direct în inima cititorului. „Viața nu este ce ai trăit, ci ce îți amintești că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a o povesti”, ne mărturisește autorul înainte de a ne derula povestea vieții sale.
După ce elemente din viața autorului au fost adesea relevate prin numeroasele relatări, reportaje și interviuri ale presei, iată că publicarea memoriilor oferă o viziune mai amplă, mult mai detaliată decât a lăsat autorul să se vadă până atunci. El însuși mărturisește: „Omul are trei vieți: viața publică, viața particulară și viața secretă, cea pe care o povestim adesea noi, scriitorii. Toată viața mea este încifrată în romanele mele”. După aceste cuvinte, nu ne mai rămâne decât să luăm filă cu filă și să descoperim povestea vieții lui Garcia Marquez, cu toate evenimentele și trăirile sale, cu toate etapele și cu tot bagajul de realizări și emoții.

Gabriel Garcia Marquez s-a născut la 6 martie 1927, în Aracataca, Columbia și a părăsit această lume pe 17 aprilie 2014, la Ciudad de México. În anul 1982, scriitorul columbian a fost [...]

  • Memoriile unei supravieţuitoare

Memoriile unei supravieţuitoare

Memoriile unei supraviețuitoare este al șaselea roman al scriitoarei de origine iraniană, Doris Lessing. Pe numele său real, Doris May Tayler, autoarea s-a născut la 22 octombrie 1919, părinții săi fiind britanici. Romanul de debut, Iarba cântă, a apărut în 1949,  evocând un crâmpei din copilăria sa, din perioada în care familia s-a mutat în actualul Zimbabwe.

Odată cu publicarea volumelor din ciclul Copiii violenței, în perioada 1951 – 1959, apoi a Carnetul[ui] auriu, apărut în 1962, Doris Lessing este privită ca o feministă convinsă, etichetă de care încearcă mereu să se dezică, în favoarea echilibrului. Cariera sa cunoaște o traiectorie ascendentă, astfel întreaga activitate literară îi este recunoscută și răsplătită prin acordarea a numeroase premii literare. Dintre toate, cel mai important este Premiul Nobel pentru literatură în 2007, fiind a unsprezecea femeie căreia i s-a decernat acest premiu şi având, la vremea respectivă, 88 de ani.
Apărut în 1974, volumul Memoriile unei supraviețuitoare este o distopie nuanțată pe alocuri cu elemente științifico-fantastice. Acțiunea se petrece într-un viitor nedefinit, când viața nu mai seamănă cu nimic din ce era înainte. Nu există comunicații, iar hrana se împuținează vizibil. Peste tot domnește haosul, oamenii se retrag în zone izolate, în timp ce străzile sunt cucerite de către copii care umblă în grupuri, asemenea unor haite de lupi, devenind un pericol, în ciuda vârstei lor fragede.
Memoriile unei supraviețuitoare este o profundă meditație despre devotament și loialitate, despre dragoste și alte valori, în contextul eternelor schimbări ale societății, schimbări care seamănă uneori cu adevărate dezastre.
Scrisă la persoana I-a, din perspectiva unei femei trecute bine de prima tinerețe, cartea are inițial izul unei autobiografii, al unei povești tradiționale care pleacă de la elemente simple, reale și ajunge la dimensiuni [...]

De |septembrie 7th, 2016|Articole|2 Comments|