pictură: Belmiro de Almeida – Cearta
Personajele negative par să aibă un fel de magnet care te atrage în lumea lor întunecată de sentimente antagonice, patimi demonice, vicii distrugătoare şi acţiuni contradictorii. Aproape involuntar, laşi răul să te corupă şi începi să empatizezi cu el, să-l înţelegi şi să-l accepţi. Poate că este adevărată teoria conform căreia fiinţa umană este duală, făcută deopotrivă din lumină şi întuneric, două feţe ale aceleiaşi monede care nu pot fi separate prin nicio procedură. Literatura, atât cea clasică cât şi cea modernă, pare să demonstreze acest lucru prin creionarea unor personaje negative care fascinează, ademenesc şi pervertesc fondul uman într-o manieră de-a dreptul seducătoare. Iată câteva personaje negative masculine care atrag şi incită prin lucifericul din ele, provocând la cedare în faţa celor mai tulburi pasiuni.

Heathcliff – La răscruce de vânturi de Emily Bronte

Personaj antagonic care se autodistruge târând după sine vieţile celorlalţi şi înger al răzbunării care-şi duce la bun-sfârşit obiectivul de a-i strivi pe cei care i-au provocat durere, Heathcliff este protagonistul negativ pe care nu îl poţi judeca. Dincolo de planurile sale diabolice de răzbunare şi de triumful monstruos pe care îl obţine cu un preţ prea mare, autoarea îi creionează atât de bine durerea trăită, încât furia ţi se îndreaptă instant către o divinitate nedreaptă şi ajungi să îi ţii partea laturii demonice a personajului.
Heathcliff este cu siguranţă genul antieroului atrăgător, iar satanicul care pune stăpânire pe sufletul lui, combinat cu inteligenţa de care dă dovadă, sentimentele puternice de care e capabil şi cinismul provocator îl transformă într-un personaj magnetic. 

– Numai Dumnezeu are dreptul să-i pedepsească pe cei răi: noi trebuie să învăţăm să iertăm.
– Nu. Dumnezeu n-ar avea nici pe departe satisfacţia pe [...]