Magia (de orice culoare sau natură) este o practică pseudo-religioasă născută atât din dorinţa omului de control cât şi din angoase sau fascinaţia pentru supranatural. De-a lungul istoriei, magia a însoţit omul şi a fost sancţionată aspru, dacă ne gândim la perioada Inchiziţiei sau oarecum ignorată, dacă ne raportăm la epoca în care trăim.

 

Acuzate de biserică, practicile magice continuă să fie parte componentă a vieţii cotidiene uneori din distracţie, alteori involuntar şi deseori din dorinţa omului de a se simţi atotstăpânitor. Se spune că magia a fost „predată” oamenilor de îngerii căzuţi şi, chiar şi după ce aceştia au fost îndepărtaţi de la faţa lui Dumnezeu, omul a continuat să le folosească învăţăturile, asumându-şi riscul de a atrage pedepse divine.

 

Aşadar, dacă ne raportăm la vreo carte sfântă, e vai de cel ce practică magia. Dar, dacă ne gândim la … Harry Potter, vrăjitorul celebru al zilelor noastre, atunci parcă am putea afirma că un strop de magie (un strop mai mare dacă e posibil) nu are cum să fie nociv în viaţa noastră banală şi … putem deschide cu entuziasm cartea lui Eric Pier Sperandio.

 
Puteţi da frâu liber imaginaţiei şi să vă creaţi un costum magnific, o tunică cu mâneci lungi în stil medieval sau o splendidă rochie în stil renascentist. Gândiţi-vă că vrăjitoare au existat în toate epocile, iar costumele au evoluat odată cu vremurile.

 
Atunci când ştiinţa nu vine cu o soluţie la problemele noastre şi biserica nu este dispusă să dezvăluie vreun adevăr divin, magia devine automat alternativa salvatoare. Cea care poate schimba destine, care poate jongla cu voinţa divină, care poate manevra universul şi implicit cursul evenimentelor. Sună ispititor? Ştiu!

 
Când ridicăm vălul misterului şi al prejudecăţilor care înconjoară [...]