Memoriile unei supraviețuitoare este al șaselea roman al scriitoarei de origine iraniană, Doris Lessing. Pe numele său real, Doris May Tayler, autoarea s-a născut la 22 octombrie 1919, părinții săi fiind britanici. Romanul de debut, Iarba cântă, a apărut în 1949,  evocând un crâmpei din copilăria sa, din perioada în care familia s-a mutat în actualul Zimbabwe.

Odată cu publicarea volumelor din ciclul Copiii violenței, în perioada 1951 – 1959, apoi a Carnetul[ui] auriu, apărut în 1962, Doris Lessing este privită ca o feministă convinsă, etichetă de care încearcă mereu să se dezică, în favoarea echilibrului. Cariera sa cunoaște o traiectorie ascendentă, astfel întreaga activitate literară îi este recunoscută și răsplătită prin acordarea a numeroase premii literare. Dintre toate, cel mai important este Premiul Nobel pentru literatură în 2007, fiind a unsprezecea femeie căreia i s-a decernat acest premiu şi având, la vremea respectivă, 88 de ani.
Apărut în 1974, volumul Memoriile unei supraviețuitoare este o distopie nuanțată pe alocuri cu elemente științifico-fantastice. Acțiunea se petrece într-un viitor nedefinit, când viața nu mai seamănă cu nimic din ce era înainte. Nu există comunicații, iar hrana se împuținează vizibil. Peste tot domnește haosul, oamenii se retrag în zone izolate, în timp ce străzile sunt cucerite de către copii care umblă în grupuri, asemenea unor haite de lupi, devenind un pericol, în ciuda vârstei lor fragede.
Memoriile unei supraviețuitoare este o profundă meditație despre devotament și loialitate, despre dragoste și alte valori, în contextul eternelor schimbări ale societății, schimbări care seamănă uneori cu adevărate dezastre.
Scrisă la persoana I-a, din perspectiva unei femei trecute bine de prima tinerețe, cartea are inițial izul unei autobiografii, al unei povești tradiționale care pleacă de la elemente simple, reale și ajunge la dimensiuni [...]