Eu sunt un cititor…

1Romantic. De aceea prefer volumele care au un final fericit ori tragic precum acela din piesa de teatru „Romeo şi Julieta” scrisă de William Shakespeare. Am o fire visătoare, sunt un optimist convins, îmi place inovaţia, iar curiozitatea îmi colorează viaţa.

Cartea care mă defineşte este Mai presus de timp de Jude Deveraux. Povestea de dragoste care se naşte între Toby Windam şi Graydon ne poartă într-o lume unde totul pare a fi posibil : fantomele îşi caută istoria şi pacea veşnică, iar tinerii vor să schimbe trecutul şi să îşi creeze un viitor. Toby este o fată muncitoare, şi-a finalizat studiile, dar şi-a dorit mai presus de orice independenţa. Drept consecinţă s-a mutat pe insula Nantucket şi a deschis o florărie. Viaţa îi este dată peste cap de apariţia gemenilor Rory şi Graydon, prinţi ai Lanconiei. Rude ai unor prieteni care se căsătoresc, au venit să susţină cuplul înaintea altarului. Toby este printre singurele persoane care îi poate deosebi pe cei doi. Acesta este şi motivul pentru care devine o enigmă, iar Graydon va dori să o elucideze. Ştie că este logodit cu o altă persoană, dar nu poate să se sustragă propriilor sentimente. „[C]iocolată, la lumina lumânărilor. Îţi mai lipsea un trandafir în păr” trece de graniţele autoimpuse şi cade în capcana pusă la cale de…un  vis.

2. Aventurier şi iubitor de acţiune. Pe alocuri, sunt un cititor coleric, uneori egoist, dornic de a încerca noi senzaţii în filele cărţilor asupra cărora îmi cad ochii. Volumul care îmi scoate la lumină plusurile şi minusurile este  Banda celor şase ciori scris de Leigh Bardugo. Acesta vorbeşte despre unul dintre cele mai pestriţe grupuri de persoane pe care am avut ocazia să le cunosc în paginile vreunei cărţi: unul este un hoţ a cărui victimă nu are timp să reacţioneze, darămite să descopere ceea ce se petrece în câteva secunde…

[…] un hoţ adevărat poate să estimeze greutatea unui portofel după cum atârnă haina ţintei. Apoi face schimbul pe nesimţite, iar biata ţintă continuă să-şi pipăie satisfăcută buzunarul…

[…] Kaz Brekker…nu avea nevoie de vreo permisiune – să rupă un picior, să suspende o alianţă sau să schimbe soarta unui om cu o singură carte de joc

un fugar; o fantomă care trece pe lângă oameni fără să le întoarcă capul; o supravieţuitoare care doreşte să-şi şteargă greşelile; un împătimit al jocurilor de noroc care poate lua viaţa unei persoane fără urmă de regret…

[…] şi-a lipit buzele de mânerele de sidef ale preţioaselor sale revolvere…dacă găsesc pe ele vreo crestătură sau vreo zgârietură, îţi scriu „iartă-mă” pe piept cu găuri de glonţ

…şi un condamnat fără inimă. Ţelul lor este…să îşi câştige libertatea de dincolo de Butoi. Au vise, se vor lupta cu o „reptilă, cu trup gros acoperit cu solzi cenuşiu-verzui…ochi galbeni” și sunt buni strategi. Romanul nu lasă de dorit, cuprinzând fel de fel de momente în care, pe de o parte, lectorul va râde cu lacrimi „eşti un şantajist…/ Fac speculă cu informaţii./ Un şarlatan./ Creez oportunităţi./ Un proxenet şi un criminal./ Nu lucrez cu târfe şi nu comit o crimă decât dacă serveşte cauzei mele…Profitul.”, va iubi „inima e o săgeată. Are nevoie de o ţintă ca să ştie unde să se înfigă” şi va deveni obsedat de cele ce se petrec în carte  „dar noi sigur nu suntem eroi”. Vor reuşi tot ceea ce îşi propun?

3. Cu capul în nori, avid de fantasy. Cititorul căruia nu îi place realitatea în care trăieşte şi doreşte să evadeze, să găsească o „planetă” pe care să se poată integra. Cere prea multe, dar dorinţele i-au fost îndeplinite de romanul Magonia scris de Maria Dahvana Headley. Acesta debutează în paşi de durere pentru adolescenta Aza care suferă de o boală unică care o împiedică să respire normal. Medicii au supus-o multor operaţii şi au creat felurite medicamente pentru a o ajuta care, însă nu au dat roade. Familia şi prietenul cel mai bun, Jason, îi sunt alături, dar nu pot aduce minunea şi pe strada ei…

[…] moartea e Moş Crăciun în lumea adulţilor. Numai că un Moş Crăciun pe dos. Tipul care ia toate cadourile..urcă pe coş cu toate chestiile din viaţa unui om.

Aza vede în cer elementul „raţional, aşa cum viaţa mea nu e”. Când acesta o va duce la o nouă casă, totul se va schimba : moare pe Pământ, dar străluceşte de viaţă pe valurile norilor „viaţa nu e un paragraf, iar moartea, cred eu, nu e o paranteză”. Aşa se face că ajunge în Magonia, „un cer imens. Şi este plin de corăbii” puse în mişcare de „păsări cum n-am mai văzut niciodată, micuţe şi cu pene colorate ca nişte bomboane, roşu aprins, albastru, verde, roz şi argintiu”. Aza nu e bolnavă aici, o altă familie o întâmpină, dar tânăra rămâne ancorată de cele trecute. Ce se va întâmpla mai departe ? Va trebui să fiţi şi dumneavoastră puţin cu capul în nori pentru a afla.

4. Amestec (Thriller). Ce fel de cititor sunt eu ? Amestecul dintre genul romantic şi cel dornic de aventură. Ce înseamnă acestea ? Îmi plac poveştile de dragoste, dar acestora trebuie să li se adauge suspansul, acţiunea, întorsăturile de situaţie. Imprevizibilul şi volumul Chemarea îngerului de Guillaume Musso mă însoţesc pretutindeni. El ne vorbeşte despre întâlnirea dintre un bărbat şi o femeie din aeroportul JFK, New York. Cei doi se ciocnesc şi, în timp ce îşi aruncă unul altuia cuvinte grele, schimbă telefoanele mobile. Madeline trăieşte în Franţa şi este florăreasă, Jonathan în San Francisco şi este chef la un restaurant. Ce anume îi va lega pe cei doi ? O întâlnire pe nepusă masă şi… o crimă. Madeline nu fusese dintotdeauna cea care să cugete la ce e bine şi la ce e rău, ci o poliţistă care a fost răpusă de un caz şi a încercat să se sinucidă. Jonathan a fost cel mai bun chef, dar divorţul l-a devastat şi voia să îşi pună capăt zilelor. Cine îi salvează de greşeală ? Alice, tânăra pe care Madeline nu a mai găsit-o, dar care reapare. Ceasul ticăie, iar criminalul vrea să facă ravagii…

[…] era gata să facă totul pentru a păstra o speranţă cât de mică de a o găsi pe Alice în viaţă

[…] Jonathan se simţi prins cu mâţa-n sac…de ce îl fascinează atât viaţa acestei femei ?

[…] ce ţi-e şi cu aparenţele astea…

Sunt cititor optimist. Ce final are volumul?

5. Obsedat de romane poliţiste. Îmi plac cărţile care urmăresc o anchetă, care realizează, în spatele cuvintelor, un puzzle. De aceea volumele Agathei Christie sunt cele care mă descriu. Un exemplu de astfel de operă este Pisica printre porumbei care ţine treaz lectorul, nu te lasă să faci un pas fără ca romanul să îţi vină în întâmpinare. Protagonistul este nimeni altul decât Hercule Poirot. El trebuie să elucideze o serie de crime petrecute la Şcoala Meadowbank. Acestea se întrepătrund cu pierderea bijuteriilor prinţului din Ramat care, surpriză, fusese ucis. Impresionează modul în care sunt prezentate personajele, felul în care gândesc

[…] domnişoara Chadwick, o persoană plăcută şi cu experienţă, şi atât de asimilată cu locul…purta pince-nez, era gârbovită şi îmbrăcată fără gust…

Aparent, nimeni nu poate fi un ucigaş. Doar aparent.

6. Cu simţ artistic, pasionat de viaţă şi cultură. Volumele care tind să descrie, de la pagină la pagină şi de la cuvânt la cuvânt, o viaţă plină de suişuri şi coborâşuri, sunt cele care îmi stau mândre pe raft. Acestea ţin cititorul de mână şi îl determină să tragă cu ochiul în copilăria, familia, adolescenţa unui personaj. Nu orice fel de personaj ! Unul care a fost lovit din toate părţile şi a reuşit să îşi atingă ţelul învăţând să înveţe despre viaţă. Un atare roman este şi Memoriile unei gheişe scris de Arthur Golden:

[…] după-amiaza când l-am cunoscut pe cutare…a fost cea mai frumoasă după-amiază din viaţa mea şi cea mai nefericită, în acelaşi timp…nu se poate să fi fost amândouă…

Ne spune povestea unei tinere cu ochii albaştri, plini de apă, şi părul negru ca tăciunele. Se numea Chiyo şi trăia împreună cu familia sa într-un sat de pescari, Yoroido. Condiţiile de trai sunt precare spre inexistente. Mama lui Chiyo se îmbolnăveşte, iar tatăl, având nevoie de bani pentru medicamente, îşi vinde fiicele unor case din Kyoto. Satsu, sora mai mare, ajunge prostituată, în vreme ce Chiyo e aleasă să devină gheişă. Cea de pe urmă va încerca să fugă, dar e prinsă şi pedepsită la o viaţă de sclavă, fără perspective. Soarele va străluci în lumea fetiţei când îl întâlneşte pe Preşedinte. Acesta îi arată că trebuie să fie curajoasă şi o determină să încerce, din nou, să îşi schimbe viaţa. Chiyo îşi jură că va deveni gheişă pentru a-i sta alături bărbatului care a făcut-o să zâmbească. Va primi ocrotire şi va învăţa în luni ceea ce alte fete deprind în ani. Soarta o aruncă, încă o dată, în cutia Pandorei şi…tocmai în acestea rezidă şi farmecul operei. Nu doar atât ! Aflăm informaţii despre cultura niponă, despre anii de dinaintea, din timpul şi de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Mă întreb, oare, ce fel de cititor eşti şi tu ?