Iată că a început o nouă săptămână, iar eu am revenit cu o noua recenzie pentru o carte scrisă tot de Arlette Geneve! Mi-a plăcut atât de mult Iubește-mă, încât am zis că trebuie să continui cu alte cărți scrise de această autoare minunată, care a reușit să-mi deschidă porțile către universul extraordinar al historical romance-ului.

Cine este Arlette Geneve? O autoare de origine spaniolă, pasionată de istorie, de unde şi măiestria cu care a reconstruit în filele cărţii Imperiul Roman de demult. Numele acesteia este pseudonimul pentru Maria Martinez Franco, născută în 1966 în Valencia, Spania. Afară de scris, lucrează ca artist tehnic pentru o firmă de arhitectură. Amintesc scurt alte câteva opere (pe care abia aștept să le citesc): Spinii dragostei, Farmec şi seducţie, Salvează-mă.

„În iubire nu este de-ajuns să ataci, trebuie să cucereşti” sunt cuvintele care introduc lectorul în lumea volumului. Despre ce anume ne vorbeşte această carte? Răzbunare, cucerirea unei inimi, învingerea duşmanului… Dragi cititori, imaginaţi-vă pentru câteva minute că sunteţi generali. Conduceţi o armată de umbre din trecut, prezent şi viitor. Le ghidaţi, le mânaţi la o luptă ce se duce pe un câmp plin de cărbuni încinşi, inimi zdrobite, dureri cumplite. Finele bătăliei se apropie aşa că vom citi şi vom vedea dacă suntem în tabăra câştigătoare ori ba.

Volumul de faţă debutează prin descrierea Romei anului 26 î.e.n. Detalii despre viața de zi cu zi din Imperiului Roman, modul şi strategiile de luptă ale legiunilor aflate sub comanda lui Cezar Augustus şi a generalilor săi sunt bine puse în evidenţă de autoare „legiunile romane se încăpăţânau să-i subjuge şi de aceea au construit ziduri, palisade şi tranşee, cu scopul de a zădărnici fuga locuitorilor”.

Este ilustrat asediul asupra triburilor de cantabri şi asturi care răspundeau cu „atacuri sporadice, fără a ataca direct forţele romane. Erau conştienţi de inferioritatea lor numerică, de armamentul insuficient, ca şi de vulnerabilitatea lor în câmp deschis”. Oamenii îşi pierd vieţile pentru apărarea pământurilor „legionarii…transformau în cenuşă tot ce atingeau, devorând cu lăcomie casele”. Generalul legiunii a VI-a Victrix, Lucius Maximus Magnus, privește obosit şi trist la marea de corpuri rămase fără suflu pe teritoriul iberic. Acesta se gândește necontenit la întoarcerea la Roma, la mama şi la sora lui. Îşi dorește să termine construcţia Vilei Magna din colonia Iulia Augusta Emerita şi să ducă un trai liniştit.

Împăratul are, însă, alte planuri pentru Maximus: îl trimite în Noricum pentru a cuceri triburile de germani şi a crea o nouă provincie romană. Eroul nostru acceptă acest lucru, însă nu fără mici reţineri. Se întoarce la casa părintească pentru a da peste o petrecere organizată de familie în cinstea succesului său „cei mai mulţi au evocat la unison aceeaşi amintire: intrarea glorioasă a lui Maximus la Roma”. Generalul îl reîntâlneşte cu acest prilej pe unul dintre prietenii săi cei mai buni, Sila Antoninus, ajuns între timp senator al Romei şi pe familia acestuia, dar nu dă vreo atenţie felului în care este privit de sora mai mică a lui Antoninus, Aradia, care privea cu „frumoşii ei ochi […] chipul ofiţerului cu o intensitate zdrobitoare”.

Claudia, mama lui Maximus, încearcă să-i abată gândurile fiului de la război şi aduce în discuţie problema căsătoriei. Mai mult decât atât, ea îi dezvăluie lui Lucius că ar dori să aleagă o soţie dintre fiicele lui Sila Marcus. Maximus crede că e vorba de Sane, fiica mijlocie, dar în realitate mama lui se referă la Aradia. Tânăra nu seamănă cu celelalte fete ale Romei: ea nu este interesată de mătăsuri, bijuterii ori de parfumuri, ci de război, arme de luptă, strategii folosite de legionari şi generalul Lucius Maximus Magnus. De mică l-a adorat: de la un erou a devenit dragostea ei adevărată. Păcat că generalul este de-a dreptul orb în faţa acesteia.

Nenorocirea nu întârzie să apară, deoarece Sila Antoninus este acuzat de orchestrarea unui asasinat. În timp ce Aradia se află alături de Claudia şi de Aurea, sora mai mică a lui Maximus, părinţii ei îi sunt ucişi împreună cu viitorul soţ al Sanei. Aceasta este vândută ca sclavă, iar Antoninus este grav rănit. Familia Aradiei îşi pierde privilegiile şi primesc statut de sclavi. Dorind să o protejeze pe Aradia, Claudia se foloseşte de împuternicirile lăsate de fiul său şi îl căsătoreşte pe acesta cu tânăra noastră.

Ce are să se întâmple mai departe? Dragi cititori, dacă vă doriţi să aflaţi va trebui să vă pregătiţi o ceaşcă mare de cafea, un semn de carte şi o inimă de fier pentru a suporta o Răzbunare şi o iubire care vă va prinde, fără doar şi poate, pe picior greşit!

Dacă descopăr că îţi cauţi plăcerea cu Kara, nu numai că voi divorţa, dar am să-ţi smulg inima din piept şi-am s-o dau oamenilor tăi s-o mănânce!

Dacă descopăr că îţi cauţi plăcerea cu alt bărbat, nu numai că voi divorţa, dar îţi voi smulge şi inima şi o voi da cailor din legiunea a VI-a Victrix ca s-o mănânce!

O carte de citit pe bancă în parc sau la birou – cu grijă pentru a nu fi prinşi în flagrant –  şi care ne dezvăluie o lume din trecut atent descrisă plină de intrigi, asasinate, iubire, tristeţe şi… câteva picături de suspans.

Razbunarea-Vindicatio-de-Arlette-Geneve

Titlul original: Vindicatio
Traducere: Otilia Carmen Spânu
An apariţie: 2016
Editura: Lider
Număr de pagini: 300

Răzbunarea de Arlette Geneve poate fi achiziționată de pe Târgul Cărții.

Lectură plăcută!