springheeledjack_terrorO data la doi-trei ani, se schimba moda cu privire la perioada istorica care capteaza fascinatia publicului. In general, obsesia pentru o anumita perioada sau eveniment istoric este declansata de lansarea unui produs media (in general, un film) deosebit de profitabil, care este, mai departe, imitat in diverse alte produse care hranesc si amplifica interesul public pentru tema istorica aleasa pana cand apare altceva la fel de bine primit de public si toata lumea se refocalizaeaza pe o noua perioada istorica. Momentan, era victoriana pare a ocupa un rol central, atat in imaginatia publica, cat si in interesele scriitorilor, fie ei de romane, film sau televiziune. Decorul urban intunecat al Angliei proaspat industrializate a fost intotdeauna un spatiu deosebit de ofertant, in special pentru genurile care utilizeaza macabrul, precum comedia neagra sau horrorul, si acum, mergand mana in mana cu steampunk-ul, constructia fantasy bazata pe atmosfera victoriana, tema istorica produce tot felul de povesti de calitate variabila. Unul dintre cele mai atractive proiecte plasate in Londra victoriana este serialul Penny Dreadful, un fel de Liga lui Alan Moore in care personajele supranaturale din literatura secolului XIX, precum monstrul lui Frankenstein si Dorian Gray, participa impreuna la serate si se caftesc, in timpul liber, pe aleile intunecate din capitala Regatului Unit. Trailerul arata desul de bine si se pare ca serialul are potentialul de a livra cate 40 de minute de mindless fun, dar ne vom opri aici cu impresiile pentru ca nu suntem un site de cronici TV. Ceea ce ne-a atras atentia, insa, este numele serialului.

varney-3[1]

Penny Dreadful pare doar un nume de protagonista a unui roman de duzina, insa termenul are, de fapt, o poveste mult mai interesanta. La fel ca in majoritatea domeniilor, industrializarea a introdus posibilitatea productiei de carte in masa. Odata cu avantul economic de la inceputul secolului XIX, cetatenii britanici se gaseau in postura de a cheltui ceva bani pe divertisment, care se duceau fie pe bilete la teatru, fie pe carti. O carte normala, in format clasic il costa pe britanicul de rand aproximativ un shilling (12% dintr-o lira). Pentru aceasta suma, puteai sa iti achizitionezi un roman de Dickens, spre exemplu. Insa, pentru clasa muncitoare, mai ales pentru tinerii din clasa muncitoare, un shilling era aproape o avere si, cum cererea pentru literatura se manifesta si printre acestia, unii editori irlandezi si englezi au inceput sa publice romane serializate in volume de mici dimensiuni, cu coperti ilustrate pe care le vindeau pentru un penny (a suta parte dintr-o lira). Romanele de un penny erau, in prima faza, rescrieri stangace ale operelor populare din era (similare cu filmele de categorie B care apar direct pe DVD si seamana izbitor in tematica cu blockbustere recente), insa, mai tarziu, povestile au inceput sa fie inspirate din intamplari reale sau din legende urbane. Dick Turpin, un faimos bandit britanic, devenea protagonistul seriei Black Bess (denumita dupa calul acestuia), Swenney Todd, frizerul care isi transforma clientii in placinte cu carne, e un personaj neconfirmat istoric, dar foarte popular ca legenda urbana, inainte de a deveni protagonist in Siragul de perle, un alt roman de un penny. Probabil ca unul dintre cele mai importante personaje din romanele de un penny este Varney vampirul, personaj a carui infatisare si caracteristici au fost imprumutate, mai tarziu, de Bram Stoker pentru Dracula si care dainuie si astazi in caracteristicile vampiriilor din fictiune (coltii, muscatura pe gat, capacitatea de a hipnotiza si forta supraomeneasca).

swenney todd

Cartile de un penny nu erau abundente in macarbru asa cum sugereaza denumirea si originea lor si nici nu erau vehicule ale coruptiei morale a tineretului asa cum comentau criticii lor. Erau doar niste povesti melodramatice, foarte prost scrise si marketate adolescentilor care erau probabil singurii care le gustau.  Insa, in era lor, romanele penny dreadful (epitet probabil nascocit de parintii care nu intelegeau fascinatia progeniturilor pentru astfel de povesti) au reprezentat un adevarat fenomen cultural. In Anglia secolului XIX, un adolescent nu dispunea nici macar de un penny pe saptamana, asa ca baietii pasionati de literatura comerciala formau mici cluburi prin care isi puneau la comun economiile pentru a achizitiona fiecare volum. Pustii cu ceva mai mult capital si spirit intreprinzator cumaprau cate o colectie intreaga si o inchiriau prietenilor, volum cu volum, pentru sume mai mici. Tirajele romanelor penny dreadful erau foarte mari, dar, datorita calitatii hartiei, putine exemplare s-au pastrat. Ceea ce este sigur, este ca acest tip de literatura de duzina a reprezentat printre cele mai eficiente instrumente de promovare a cititului la inceputurile productiei de carte in masa.