Naghib Mahfuz s-a născut în Cairo. În operele sale timpurii din 1939-1944 este preocupat, în special de vechiul Egipt în încercarea unei afirmări a identității. Însă, după cel de al doilea război mondial și după căderea monarhiei din Egipt, ajunge să fie preocupat asupra unei tematici sociale, fiind influențat de sistemul colonial britanic și prezentând totul într-un mod foarte realist. În 1988 i-a fost descernat Premiul Nobel pentru Literatură.

Romanul Teba în război a fost scris la începutul carierei sale, în 1944, tratând trecutul glorios al Egiptului Antic, în care ultimii faraoni ai dinastiei a XVII –a se ridică împotriva barbarilor asiatici care dominau nordul Egiptului. În perioada în care a fost scris, Egiptul se afla la fel sub ocupație străină de peste 60 de ani, tratând astfel o problemă politică, dar și o problemă patriotică, contemporană lui.

Războiul din Teba izbucnește în momentul în care barbarii asiatici, care dominau nordul Egiptului, le cer celor din Teba să renunțe la coroana purtată de către regele Seqenenra și în același timp să omoare hipopotami, pe care ei îi considerau sacri și să construiască un templu al lui Seth, alături de templul lui Amon din Teba.

Pentru cei din Teba acceptarea celor trei condiții însemnau, mai de grabă, o renunțare a demnităților care erau, oarecum, mai presus de orice. Ideea de a construi templul lui Seth, care era considerat ca fiind zeul răului, alături de templul lui Amon, care era celebrat și considerat zeul de bază al Tebei era o blasfemie.

Astfel, războiul pentru ei ajunge să fie ultima soluție, sau mai bine zis singura.

Cârciuma asta este refugiul năpăstuiților sorții, refugiul înfometaților care dau altora mese înbelșugate, al celor care împletesc veșminte de lux și umblă goi, al celor care fac pe bufonii la petrecerile stăpânilor, cu toate că au inimile rănite și sufletele frânte.

Cartea poate fi achiziționată de pe Târgul Cărții.