Bernardus Silvestris a fost un filosof platonician medieval şi poet din secolului al XII-lea. O altă lucrare de-a sa pe lângă aceasta, este Mathematicus, un poem consacrat problemei destinului, iar, în acelaşi timp, îi sunt atribuite două comentarii care ne-au rămas: unul la Eneida, celălalt îl are ca subiect pe Martianus Capella.

Cosmografia este una dintre cele mai esenţiale lucrări pe care literatura medievală ni le-a păstrat ca dovadă a intersecţiei tradiţiilor filosofiei greceşti, a literaturii latine şi a gândirii teologiei creştine. Această lucrare este pentru prima oară tradusă în limba română şi reprezintă încă din evul mediu o sursă importantă de inspiraţie pentru nemumărate personalităţi: Boccacio a copiat-o pentru uzul său personal, Dante am putea spune că a preluat surse de cosmologie şi cosmografie de la el, iar teologul C.S. Lewis împrumutând tema generală a călătoriei interplanetare şi alte elemente particulare din Cosmografie, a scris în 1938  un roman ştiinţifico-fantastic intitulat: Departe de planeta tăcută.

Cosmografia este o lucrare filosofică sub forma unui poem epic, un amestec de proză şi versuri, originalitatea sa având în spate numeroase texte antice şi medievale, dar şi influenţa Bibliei, care este resimţită în aceeaşi măsură, încercând să imite o prezentare figurată a lumii şi a Creatorului ei. Exprimându-se ca un poet, nu ca un filosof, Bernardus Silvestri încearcă să prezinte adevărurile religiei şi filosofiei, oferind operei în acelaşi timp şi un ton păgân. Lucrarea este împărţită în două părţi: megacosmos şi microcosmos, despre alcătuirea omului. Megacosmosul începe cu Natura care îi încredinţează Silvei (materia primă, haosul preexinstent din Geneză) intenţia de a da formă universului, urmând ca Noys, conştiinţa divină – Dumnezeu, să ajute Natura, începând să şlefuiască binele şi răul.

Cartea poate fi achiziționată de pe Târgul Cărții.