Henry Miller s-a născut în 1891 în Yorkville, a fost un scriitor american de origine germană. Între anii 1909 şi 1924 a încercat să lucreze în atelierul de croitorie a tătălui său, urmând ca după aceea să încerce şi alte slujbe, într-o societate care era dominată în mare parte de sărăcie şi superficialitate.

Fiind un rebel al generaţiei sale şi expunându-şi antipatia fată de sistemul american, dar şi fată de societatea contemporană, la începutul anilor 1930 se îndreaptă spre Paris, unde va sta aproape zece ani.

Întreaga sa operă este scrisă la persoana I, scriind un fel mixt între o povestire-autobiografică şi o critică socială care tinde spre un misticism care nu se poate adapta sub niciun chip societăţii.

Debutează abia în 1934 cu romanul Tropicul Cancerului, de altfel, în Statele Unite, o mare parte din cărţile sale au fost interzise până în 1960, devenind cu timpul faimos pentru descrierile sale realiste.

Romanul Colosul din Maroussi a apărut în 1941, având la bază călătoria întreprinsă de Miller, din 1939, în Grecia, acceptând invitaţia unui prieten, resimţindu-se ameninţat de război.

În Grecia simte cum ameninţarea morţii se răsfrânge şi spre societatea lor, cu toate că nu erau implicaţi direct. Aflându-se printre ruinele unei vechi civilizaţii, Henry Miller îşi priveşte societatea contemporană asemenea unei ruine mişcătoarea, precum o mare a ideilor care este străbătută de valurile trecutului.

Colosul din Maroussi este un jurnal de călătorie, o întoarcere în timp prin care Miller redescoperă, parcă, valorile umanităţii. Grecia pentru el este o lume de lumină, la care nu visase niciodată că va ajunge. Îi plăcea felul în care ei ştiau să cearşească, faptul că lor nu le era ruşine, şi din moment ce făceau asta, ştiau şi să dăruiască, faţă de francezi, care se simt stânjeniţi în ambele ipostaze şi nu-şi pot asuma riscuri. Grecia are un spirit de contradicţie, de confuzie, în care oamenii încă luptă cu ei însuşi, şi cu toate că încep şi ei uşor să fie măcinaţi de progres, asemenea europenilor şi a americanilor care s-au dizolvat treptat, ei încă sunt pătrunşi adânc de o conştiinţă care a reuşit să hrănească pentru atâta timp întreaga cultură a lumii.

Aceasta e limba în care se spune că grecii timpurii au crezut în zei, chiar dacă cuvîntul zeu nu mai are nici un sens, încă îl mai folosesc, îl aruncă în jur ca pe nişte monede calpe. Oameni care nu cred în nimic scriu tomuri erudite despre zei care nu au existat niciodată. Asta face parte din trăncăneala culturală. Dacă eşti foarte bun, te alegi în cele din urmă cu un loc în Academie, unde te transformi treptat într-un adevărat cimpanzeu.

Cartea poate fi achiziționată de pe Târgul Cărții.