Octavian Paler a fost un scriitor, jurnalist, editorialist şi om politic român, între 1970 – 1983, este redactor-şef la România Liberă, fiind demis din motive politice, ajunge din nou director onorific al ziarului după evenimentele din `89. Iar pe 31 decembrie a fondat împreună cu Gabriel Liiceanu şi Ana Blandiana, Grupul de Dialog Social, prima organizaţie non-guvernamentală liberă înfiinţată în România, care îşi propunea să apere şi să promoveze valorile democraţiei, libertăţile şi drepturile omului. De altfel, în ultimii săi ani de viaţă, critică cu multă patimă şi sârguinţă sistemul politic din România.

Calomniile mitologice reprezintă o serie de eseuri care au apărut, între ianuarie 2006 şi aprilie 2007, în revista Săptămâna financiară. Publicarea volumului nu a apărut din iniţiativa lui, Octavian Paler încetând din viaţă pe 7 mai 2007, în Bucureşti, la vârsta de 81 de ani, în urma unui stop cardiao-respirator.

În Calomnii mitologice, Paler se adânceşte atât în miturile „moderne”, cât şi în miturile vechilor greci, observând că singurele mituri moderne care au evadat „timpului istoric”, sunt produse de o capodoperă literară, precum: Don Juan care este un posibil Eros, Don Quijote care este un posibil Proteu, Faust care este un posibil Prometeu şi Hamlet, un posibil Orfeu. Eseurile sunt concepute în ideea de a reuşi să aibă „o conferinţă nerostită” în faţa unui „public imaginar”, fără a simţi vreo stânjeneală şi fără a fi întrerupt. Demostrându-ne printr-o serie de întrebări cât de mult am ajuns să ne constrângem imaginaţia, să ne contestăm copilăria şi de ce noi nu mai putem crea mituri, fiind de altfel, istoriceşte, mai maturi decât grecii, iar în acelaşi timp miturile moderne, precum: Faust, Hamlet, care încă depinde de Goethe şi Shakespeare, doar Don Juan şi-a câştigat independeţa, pe când Don Quijote încă este legat de Spania.

Oscilând între un „eu” raţional şi unul afectiv, îl apără pe Narcis, acuzându-i pe calomniatori că n-au citit cu atenţie legenda şi au uitat că el ajunge să execute un blestem al zeiţei Nemesis la marginea fântânii, iar în acelaşi timp, îl apără pe Don Juan, ţinând o pledoarie rostită sub chipul unei femei, într-un proces imaginar în care este acuzat că a sedus şi abandonat 1.003 de femei, potrivit legendei, lăsându-se  parcă purtat de ideea că la originea războiului troian nu s-a aflat o cauză economică, ci adulterul pe care ni-l povesteşte Homer.

Am cu totul alte păreri despre înţelepciune decât pe vremea când îmi doream să învăţ ceva din sfaturile înţelepţilor. Azi cred că a dori „fără măsură”, a visa „fără măsură”, a iubi „fără măsură” e „nebunia” pe care ar trebui să o râvnim. Evident, dacă suntem capabili de ea.

Cartea poate fi achiziționată de pe Târgul Cărții.