Agatha Christie

A. Christie 1890-1976
Sursă GettyImages

Cărţile Agathei Christie au fost traduse în aproape o sută de limbi, publicate în două miliarde de exemplare, ajungând să fie cea mai cunoscută şi vândută scriitoare din toate timpurile. Agatha a început să scrie prima povestire la îndemnul mamei ei, într-o zi mohorâtă de iarnă, ca să scape de plictiseală. Au urmat ani de încercări şi ezitări până a ajuns să se bucure de recunoaştere, dar odată ce acest lucru s-a întâmplat, nimic nu a mai stat în calea succesului. Fire modestă şi timidă, ea a continuat an după an să publice romane, piese de teatru sau povestiri, încântându-şi cititorii. Imaginaţia sa debordantă a fost, fără îndoială, catalizatorul.

Puteam născoci intrigi în neştire. Niciodată nu mi s-a întâmplat să rămân în pană de idei şi să mă cuprindă disperarea că nu mai ştiu ce să scriu. Sigur, la fiecare nouă carte de care mă apucăm trebuia să trec, inevitabil, prin perioada aceea cumplită de trei sau patru săptămâni de „încălzire”. Este o perioadă agonizantă, vă spun cu mâna pe inimă. Să stai într-o cameră şi să rozi capetele creioanelor, să te uiţi neputincioasă la maşina de scris, să măsori încăperea în lung şi-n lat sau să te trânteşti pe canapea, cu un nod în gât…- Agatha Christie

David Suchet în rolul Poirot Sursă IMDB

David Suchet în rolul lui Poirot; Sursă foto IMDB

Detectivul care i-a adus faima internațională – Hercule Poirot – a devenit unul dintre cele mai cunoscute personaje din istoria literaturii. Şi-a făcut debutul în 1920, în Misterioasa afacere de la Styles şi a avut o carieră de peste cincizeci de ani. Poirot a prins „viaţă” ca belgian, cu mustăcioara lui, cu micile celule cenuşii, vanitatea sa exagerată, intelectuală şi vestimentară deopotrivă, şi cu mania sa pentru ordine:

Fără îndoială, am şi eu micile mele capricii. Cea mai mică neregulă sau abatere de la normal mă chinuie de moarte. Când pun cărţile în bibliotecă, le aranjez după mărime şi pe cele mai înalte le aşez întotdeauna în capătul raftului; flacoanele cu doctorii sunt înşiruite în chip perfect, tot după mărime. Dacă observ că îţi stă strâmb cravata, nu mă pot abţine să nu ţi-o aranjez. Dacă ai o bucăţică de omletă pe pardisiu sau un fir de praf pe guler, mi-e imposibil să nu schiţez niciun gest… La micul dejun mănânc, fără excepţie, pâine prăjită, pe care o tai în bucăţele perfect pătrate. Ouăle – neapărat două – trebuie să fie identice ca mărime. Îţi mărturisesc că, dacă văd un băț de chibrit folosit şi aruncat neglijent între straturile de flori, mă aplec şi îl îngrop cu grijă în pământ. Am o înălţime de exact un metru şi şaizeci şi doi de centimetri. Capul meu are formă de ou şi îl ţin puţin înclinat spre stânga. Ochii mei, mi s-a spus, sunt de un verde strălucitor atunci când sunt emoţionat sau entuziasmat de ceva. Încălţările mele sunt de lac, elegante şi lucioase. Bastonul mi-e împodobit cu filigran de aur. Am un ceas mare, care merge fără cusur. Mustaţa mea e cea mai arătoasă din Londra.- Hercule Poirot

Acest personaj, retras oficial, îşi petrece vacanţa într-un orăşel din Anglia. Hotelul Majestic, o locație renumită, atrage diverşi oameni. Poirot, împreună cu Hasting, care a venit în vizită, îşi deapănă amintirile, noutăţile și observaţiile. Hasting e intrigat de ciudata apropiere dintre o tânără domnişoară şi bătrânul detectiv: Magdala „Nick” Buckley este proprietara de la End House și se pare că aceasta are parte de o grămadă de atentate la viaţa ei. De faţă cu celebrul detectiv, cineva îi găurește pălăria cu un glonţ. Oare proprietatea moştenită să fie cauza tentativelor de omor? Poirot nu poate să nu se implice în această situaţie:

Ah, dar presupusul criminal a făcut o mare greșeală când a tras în victima sa pe când aceasta se află la doar câţiva paşi de Hercule Poirot! Pentru el asta chiar e la „mauves chance”. Înţelegi acum de ce trebuie să ne facem de lucru la End House şi să luăm legătura cu mademoiselle? Trei scăpări de la moarte în trei zile. Aşa ne-a spus. Trebuie să acţionăm imediat, Hastings. Pericolul pândeşte.

Prietenii mademoiselle-ei, au păreri nu prea măgulitoare despre ea și nu o cred când le povestește ce s-a întâmplat. Oare de ce? Cine are de profitat de pe urma lui Nick? De ce Nick pare să ia aceste atentate ca pe o glumă?

Poirot vrea să o protejeze, astfel că Nick o cheamă pe Maggie, verişoara ei, pentru a avea companie permanentă. Maggie – „o fată cuminte, drăguţă în sensul clasic, cu siguranţă nu deşteaptă. Nu era machiată şi purta o rochie neagră de seară, simplă şi destul de ponosită. Avea ochii de un albastru pur şi o voce plăcută, cu o notă joasă.” –  va cădea victimă criminalului, fiind confundată cu Nick. Furios că Maggie a murit tocmai sub nasul lui, Poirot decide să rezolve misterul cât mai repede posibil și declară tuturor că Nick va fi internată într-un spital, punând la cale un plan pentru a elimina din suspecți și a demasca adevăratul criminal.

Printre suspecți amintim pe Ellen, menajera care nu pare să aibă atitudinea potrivită la auzul crimei, domnul și doamna Croft, cuplul australian vecin care insistă ca Nick să își facă un testament, doamna Rice, prietena lui Nick care nu dă crezare tentativei de omor, comandorul Challenger, care a tot fost prin preajmă la momentul „accidentelor” sau domnul Charles Vyse, avocatul și vărul lui Nick, de asemenea, și pretendentul la mâna ei, care susține că nu a primit niciun testament de la Nick.

Testamentul pierdut, iubirile ascunse, averea frumușică și o minte fără scrupule sunt ingredientele perfecte în acest roman polițist. Cu perseverență și meticulozitate veţi descoperi criminalul împreună cu Poirot! Lectură plăcută!

Pericol la End House de Agatha ChristiePericol la End House de Agatha Christie

Titlul original: Peril at End House

Traducere: Costin Valentin Oancea

Editura Rao

Anul ediției: 2013

Număr pagini: 238

Pericol la End House de Agatha Christie poate fi achiziționat pe Târgul Cărții.