Există cărți pe care le citești cu mirare, cu nostalgie, file care te determină să pășești într-o lume străină prin locație, dar atât de comună prin emoții. Sunt lumi ascunse în pagini de cărți, idei care te fac să te consideri bogat pentru că ți le-ai însușit… cu alte cuvinte, niciodată nu poți să spui că ai citit suficient de mult, încât să nu te mai uimească nimic. O astfel de carte, care transmite o emoție deosebită, este A trăi pentru a-ți povesti viața, de Gabriel Garcia Marquez. Cartea, prima din trilogia memoriilor scriitorului, este una impresionantă prin stilul pe care acesta îl folosește pentru a ajunge cu replicile sale, direct în inima cititorului. „Viața nu este ce ai trăit, ci ce îți amintești că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a o povesti”, ne mărturisește autorul înainte de a ne derula povestea vieții sale.

După ce elemente din viața autorului au fost adesea relevate prin numeroasele relatări, reportaje și interviuri ale presei, iată că publicarea memoriilor oferă o viziune mai amplă, mult mai detaliată decât a lăsat autorul să se vadă până atunci. El însuși mărturisește: „Omul are trei vieți: viața publică, viața particulară și viața secretă, cea pe care o povestim adesea noi, scriitorii. Toată viața mea este încifrată în romanele mele”. După aceste cuvinte, nu ne mai rămâne decât să luăm filă cu filă și să descoperim povestea vieții lui Garcia Marquez, cu toate evenimentele și trăirile sale, cu toate etapele și cu tot bagajul de realizări și emoții.

Gabriel Garcia Marquez

sursă: inspireportal.com

Gabriel Garcia Marquez s-a născut la 6 martie 1927, în Aracataca, Columbia și a părăsit această lume pe 17 aprilie 2014, la Ciudad de México. În anul 1982, scriitorul columbian a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, pentru roman și proză scurtă. Prietenii apropiați îi spuneau Gabo, iar în anul 2002, acesta începe să-și publice memoriile într-o trilogie, începând A trăi pentru a-ți povesti viața. Până la aceste memorii, cel mai celebru roman al său, Un veac de singurătate, a uimit întreaga lume, fiind vândut în peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Dacă alte romane ale sale îmbină lumea reală cu cea fantastică, într-un stil original, A trăi pentru a-ți povesti viața este o etalare a realității unei vieți frumoase, dar destul de  dificile, așa cum o descrie marele Garcia. Pe parcursul întregii cărți, autorul punctează fiecare perioadă a vieții sale, însă spre deosebire de alte memorii scrise de mari oameni ai literelor, Garcia Marquez nu respectă ordinea cronologică a evenimentelor din existența sa, ci debutează cu un episod din studenție, unul care se pare că l-a marcat destul de mult pe marele scriitor: înstrăinarea casei în care și-a trăit copilăria, casa bunicilor săi care l-au crescut. Intensitatea emoțiilor transmise îi dă cititorului premisa că întreaga carte va fi o lectură fascinantă… și ce poate fi mai fascinant decât să pătrunzi în lumea și în gândurile unui astfel de scriitor?!

Iată un citat elocvent care ilustrează finețea expunerii emoțiilor, dar și intensitatea lor:

În ziua în care m-am dus cu mama să vindem casa, îmi aminteam tot ce mă impresionase în copilărie, dar nu eram sigur ce anume se petrecuse înainte și ce anume după, nici ce însemnau toate acestea în viața mea.

Evenimentele nu sunt însoțite de date cronologice, poate pentru că Garcia știe că nu anul în care s-a întâmplat e important, ci percepțiile sale asupra evenimentelor și modul în care l-au marcat, iar cititorul apreciază valoarea emoțiilor și nu o etalare concretă a datelor. Două sunt figurile reprezentative în copilăria și tinerețea lui Garcia Marquez: bunicii săi – dona Tranquilina și Colonelul, căruia i se spunea Papaleto. Cu o sinceritate debordantă, împletită cu o emoție pe măsură, scriitorul povestește despre toate eșecurile sale, despre avântul pe care îl avea ca scriitor și modul uneori brutal în care aripile elanului îi erau tăiate. Cu o deosebită măiestrie, autorul descrie perioadele cele mai încărcate emoțional din viața sa, cum ar fi cea în care avea meseria de gazetar, perioada liceului, cu exuberanța specifică vârstei, dar și evenimente dintr-o Columbie plină de violență. Aflăm și de perioada nefastă a sărăciei din vremea când era jurnalist, dar dincolo de aceste aspecte, cunoaștem familia lui Garcia și percepția pe care acesta o are asupra ideii de familie. Fiecare membru al familiei beneficiază de o scurtă caracterizare, un portret menit să-l aducă pe cititor exact în atmosfera și circumstanțele în care a trăit Garcia Marquez.

Cred că esența felului meu de a fi și de a gândi le-o datorez în realitate femeilor din familie și numeroaselor servitoare care mi-au păstorit copilăria. Aveau caracterul călit și inima duioasă și se purtau cu mine cu naturalețea paradisului de pe pământ.

În paralel cu această lume, a familiei, mai cunoaștem și lumea oamenilor importanți ai epocii lui Garcia, de la oameni din economie, politică, până la oameni foarte sus puși. Este lumea pe care autorul o cunoaște în calitate de jurnalist de știri și e o lume plină de contraste, o lume dură unde deciziile luate se răsfrâng asupra oamenilor simpli.

Când deschizi paginile cărții, e ca și cum ai bate la ușa lui Garcia, iar acesta îți deschide, te invită la un ceai și începe să-ți mărturisească, cu o sinceritate debordantă, dar și cu un farmec aparte, cum a descoperit el că are o pasiune pentru scris, cum a depășit momentele de refuz, momentele de tristețe sau cele de deznădejde. Citind cartea aflăm și de altă pasiune a lui Garcia: cinematografia. Alături de scriitorul Alvaro Cepede Samudio, de pictorul Enrique Grau și fotograful Nereo Lopez, Garcia Marquez contribuie la scurtmetrajul Langusta albastră, iar mai târziu, în jurul anilor 1950 acesta se înscrie la cursuri de cinematografie în Centro Sperimentale Di Cinematografia din Roma, unde, sub îndrumarea unor mari oameni ai cinematografiei, studiază pe îndelete această artă.

la_langosta_azul

sursa: radionica

Zece ani mai târziu, Garcia Marquez scrie câteva producții cinematografice care au mare succes la public, dovedind faptul că pasiunea sa pentru film este cel puțin la fel de intensă ca și cea pentru scris.


A trăi pentru a-ți povesti viața
este o mărturisire a unui mare om care a știut că fiecare clipă din viață este menită să fie trăită atât de frumos, încât să poată fi povestită în aceiași termeni.

imagine-carte

Titlu original: Vivir para contarla
Autor: Gabriel Garcia Marquez
Editura: Rao
Număr pagini: 608

A trăi pentru a-ți povesti viața de Gabriel Garcia Marquez poate fi achiziționată pe Târgul Cărții.