Iată că decembrie a venit, nu mai putem spune ca e toamnă şi tot ce ne rămâne să facem este să ne pregătim pentru zapadă (în cazul în care nu a venit deja…) şi mult frig. Cum decurge viaţa de zi cu zi ? Cu încetinitorul! Parcă sperăm că are să vină cineva să ne spună că vara este la următoarea cotitură, că nu e posibil să trebuiască să îndurăm atâtea zile gri, cu lapoviţă acră şi noroi care nu ne lasă să ne vedem de viaţa noastră şi se încăpăţânează să se ţină ca scaiul de noi.

Însă, situaţia nu este atât de rea pe cât pare a fi! Depinde de noi dacă lăsăm aceste schimbări să ne închidă zâmbetele într-o cutie pe care să scrie: «Fragil. A nu se deschide până la primăvara viitoare». Care să fie medicamentul potrivit care să ne vindeca de boala «angoasei» ori a «nostalgiei»? O carte bună şi o ceaşcă de cacao caldă! Trebuie să ne alegem «farmacia» cea mai bună, «pastilele» cele mai eficiente:

rapsodii

  • Pastila cu…POEZIE – George Topârceanu Rapsodii de toamnă

E timpul să medităm puţin şi să analizăm cum de s-a ajuns aici! Poezia Rapsodii de toamnă a lui George Topârceanu este o operă care mereu binedispune şi care ne poate îndulci puţin situaţia, ajutându-ne să ne acceptăm soarta. Opera combină cu succes tragismul schimbărilor suferite de natură, cu aerul uşor ludic prin personificarea necuvântătoarelor şi a naturii, care la finele poeziei «[s]pre podgorii/Toţi întorc privirile» pentru a afla cine este cea care macină o lume «[…t]oamna/Zâna melopeelor,/Spaima florilor şi Doamna Curcubitaceelor…Lung îşi flutură spre vale,/Ca-ntr-un nimb de glorie,/Peste şolduri triumfale/Haina iluzorie». O pastilă potrivită atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari!

bibliotecara_1_fullsize

  • Pastila…COPILĂRIEI – Anne Duguȅl alias Gudule Bibliotecara

Bibliotecara este una dintre acele lucrări care ne ţin cu ochii pironiţi în paginele sale. A fost scrisă de Anne Duguȅl alias Gudule, care s-a născut la Bruxelles, în 1945. După studii în Belgia, în domeniul artelor decorative, a petrecut cinci ani ca jurnalistă în Orientul Mijlociu. Astăzi scrie pentru adulţi şi tineri. Opera ne arată aventura lui Guillaume şi a prietenilor săi, în căutarea grimoarului magic. Cum a început totul ? Guillaume priveşte seară de seară cum vecina sa de dincolo de drum este vizitată de o fată misterioasă. Intrigat peste măsură, se hotărăşte să o urmeze. Ajunge la biblioteca oraşului, intră în aceasta şi este scăpat la timp de privirea paznicului de tânăra noastră. Se prezintă lui Guillame ca fiind Ida, bătrâna care îi este vecină. Ea îşi scrie seară de seară memoriile. În acest fel are posibilitatea de a părăsi paginile caietului şi să redevină fata care a fost odinioară. Are un ţel important: să găsească grimoarul magic cu ajutorul căruia va deveni scriitoare adevărată. Totuşi, nu peste mult timp, Ida dispare, iar Guillaume e de-a dreptul contrariat. Enigma va fi elucidată următoarea zi când părinţii îl anunţă că vecina lor doar ce a decedat. Îşi doreşte să o aducă înapoi pe Ida şi îşi dă seama că singura cale este de a scrie despre dânsa şi să o reanimeze, să recontureze în lumea reală. Un cuvânt scris corect are forţă absolută, iar unul greşit dă peste cap o viaţă…Ce se va petrece oare mai departe ?

Este avantajul pe care îl au cărţile în faţa vieţii reale. În viaţa reală, când apare o dramă, se spune :  «cât mi-ar plăcea să mă întorc în trecut, să profit de fericirea de dinainte !». Lectura ne oferă această posibilitate: e suficient să reiei capitolele precedente şi să retrăieşti momentele plăcute ori de câte ori doreşti…am cunoscut pe cineva care făcea şi mai multe: rescria finalul cărţilor care se terminau prost, ca să existe mereu «happy end». Şi aşa nu avea niciodată impresia că-şi pierde prietenii.

banda-celor-sase-ciori_1_fullsize

Frigul și vremea rece ne face să mergem parcă prea lent şi ne-ar trebui câteva vitamine pentru a ne repune pe picioare. Banda celor şase ciori are acest efect asupra cititorilor, întocmai ca un montagne russe: pune sângele în mișcare, chit că stăm pe scaun sau întinși în pat! Născută la Ierusalim, crescută în Los Angeles şi absolventă a Universității Yale, autoarea Leigh Bardugo a lucrat în publicitate, jurnalism şi, mai recent, s-a specializat în make-up şi efecte speciale. Cu un CV atât de diversificat, Banda celor șase ciori promite multe!

Un nume, două cuvinte : Kaz Brekker, care

nu avea nevoie de motiv. Aşa se şoptea pe străzile din Ketterdam, în tavernele, cafenelele şi pasajele sumbre din cartier…băiatul căruia i se spunea Mâini-Murdare nu avea nevoie de un motiv – după cum nu avea nevoie nici de vreo permisiune – să rupă un picior, să suspende o alianţă sau să schimbe soarta unui om cu o singură carte de joc.

Personajul principal, după cum v-aţi dat seama, este o adevărată enigmă, un maestru al lumii întunecate care îşi doreşte mai mult decât orice: răzbunarea pe aceia care i-au luat familia şi i-au aruncat-o în apele mării. El controlează viaţa din umbre alături de Inej, fantoma lui, care îl ajută în toate şi găseşte informaţiile atât de scumpe. Kaz acceptă o misiune imposibilă: să recupereze unul dintre cei mai puternici savanți (Yul-Bayur) din cea mai sigură închisoare din lume (Fjerda) pentru unul din conducătorii Ketterdam-ului, Jan Van Eck. Pentru a duce planul la bun sfârșit, însă, are nevoie de o echipă de temut. Astfel că, lui Kaz i se alătură : Inej Ghafa, Jesper Fahey, Wylan Van Eck, Matthias Halvar și Nina Zenik. Fiecare cu secretele, problemele și răzbunările sale, niciunul din personaje nu are încredere unul în celălalt, iar situația asta îi îngreunează considerabil misiunea lui Kaz. Însă, așa cum am mai spus, Kaz nu e un simplu om cu o dorință; Kaz are întotdeauna un as în mânecă și știe cum să întoarcă situația în favoarea lui. Dar, oare, va fi îndeajuns pentru reușita planului?


Acestea sunt câteva dintre pastilele care ne pot ajuta să nu picăm cu atâta uşurinţă în butoiul cu melancolie. Sigur mai există şi altele. Voi, dragi lectori, la ce „farmacie” mergeţi şi ce „pastile” recomandaţi?