Ne aflăm în vara anului 1916. România intră în primul război mondial de partea Antantei (Franţa, Marea Britanie şi Rusia) după doi ani de neutralitate, cu teritorii ocupate de Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Rus, cu speranţe de reîntregirea neamului românesc, dar cu o putere militară inexistentă, o armată dezorganizată, fără cadre specializate, cu lipsă de armament şi muniţie. În aceste condiţii, datorită presiunilor combinate cu promisiuni de redobândire a teritoriilor româneşti din partea puterilor Antantei, guvernul liberal al lui Brătianu decide intrarea României (sau ce a rămas din ea) în primul mare război mondial. Câteva victorii tactice împotriva austro-ungarilor în Transilvania au ridicat moralul armatei române, însă pentru foarte scurt timp, pentru că înfrângerile care au urmat în toamna anului 1916 au fost zdrobitoare. Acestea au forţat autorităţile statului să se refugieze în Moldova, permiţând astfel ocuparea a două treimi din teritoriul naţional, inclusiv capitala Bucureşti.

Evenimentele acestea au fost evocate de către prinţesa Nadeja Bibescu Ştirbey în jurnalul său din perioada 1916-1919. Caietul cu însemnări în limba franceză a fost găsit în fondul familiei Ştirbey de la Arhivele Naţionale, a fost tradus, editat de istoricul de artă Oana Marinache şi Elena Ciocoiu şi publicat în două ediţii, în 2014 şi 2015, în colecţia „Carte de nu-mă-uita” a Editurii Istoria Artei. În 15 noiembrie 2016 , ora 18:30, la Palatul Şutu din capitală va avea loc lansarea cărţii ce reuneşte aceste însemnări, Jurnal de prinţesă 1916-1919 de Nadeja Bibescu Ştirbey. Va avea loc lectura publică a unor fragmente din jurnal precum şi o prezentare vizuală a fotografiilor şi documentelor de familie. Jurnalul rememorează trăirile şi întâmplările petrecute în timpul războiului la domeniul de la Buftea unde îşi avea reşedinţa, Bucureşti şi Iaşi unde familia Ştirbey s-a exilat în aceşti ani de cumpănă.

(7 noi.). Veştile continuă să fie proaste, nemţii continuă să înainteze, te cuprinde deznădejdea! Ce zi nesfârşită am petrecut în pivniţă, aşteptându-i pe monştrii de nemţălăi, care nu au venit să bombardeze Buftea,ci, dimpotrivă, au aruncat bombe toată ziua peste Bucureşti, oare când vom putea să-i învingem, aşteptând, ne calcă în picioare, am pierdut Oltenia, acest ţinut încântător, cu mănăstirile sale minunate, munţii, cursurile de apă şi satele sale frumoase le aparţin acestor barbari, care masacrează mai mult decât bulgarii.

(8 noi). 9) Nemţii sunt la Curtea de Argeş, ne-au enervat la culme bombardându-ne de la ora 10 la 1 şi de la ora două la 3, încă o zi pierdută în pivniţa oribilă. – A murit Împăratul Franz Iosef, începusem să îl cred nemuritor, mare pagubă!

10 joi, timp ceţos, am fost lăsaţi în pace să ne facem treaba la gară. Veştile sunt dezastruaose, Brătiano este mai deznădăjduit ca niciodată, nu a mâncat nimic astă-seară, este un semn cumplit.

(10 noiembrie) Nemţii sunt la Alexandria, plecăm mâine la Iaşi.

(…) – (24 noiembrie joi). Ne-a despărţit de tot ce ne era drag, credeam că mi se va rupe inima, am vărsat lacrimi de disperare văzându-ne nerococita ţară pierdută. Am petrecut 11 ore în tren cu regina şi curtea ei.(…).

nadeja_stirbey

Nadeja Ştirbey

Prinţesa Nadeja Bibescu Ştirbey (1876-1955) a fost nepoata domnitorului Gheorghe Bibescu. Crescută şi educată în Germania, revine în ţară după căsătoria din 1895 cu vărul ei de gradul al II-lea, prinţul Barbu Ştirbey. Este pasionată de pictură, arte, fotografie, scrie poezie, poveşti şi piese de teatru. Scrierile sale nu au văzut însă niciodată lumina tiparului, cu excepţia unor poezii traduse de Vasile Voiculescu , Nicolae Iorga şi George Topârceanu. A fost prietenă cu regina Maria şi regele Ferdinand, iar în timpul războiului a participat ca voluntară în corpul surorilor medicale pentru îngrijirea răniţior de război şi a refugiaţilor. În 1916 se refugiază la Iaşi, iar în 1918 revine în capitală şi se stabileşte la domeniul din Buftea pe care-l administrează până în 1949, la naţionalizare, când întreaga avere a intrat în proprietatea statului. Moare la 1955, la Sinaia.

O carte emoţionantă, o comoară literară pentru pasionaţii de istorie, şi nu numai!