Astazi a avut loc lansarea volumului „Balcic. Micul paradis al Romaniei Mari” de Lucian Boia. Este printre primele evenimente publicistice importante ale anului din tara noastra, tinand cont ca istoricul este unul dintre cei mai bine vanduti autori autohtoni (top-seller la Humanitas in 2013) si ca in general publicul de carte din Romania are tendinta de a devora orice aparitie cu iz interbelic fie ca e vorba de fictiune, memorialistica, albume sau carti de istorie.

In mentalul colectiv romanesc Balcicul a revenit probabil cu o vizibilitate consitenta abia dupa ce vecinii de la sud si-au pus pe picioare turismul litoral si sejururile in Bulgaria au devenit optiuni de vacanta mai atractive decat oferta autohtona. Multi romani au vizitat castelul si gradinile acestuia in ultimii ani si sunt familiarizati in mare cu istoria constructiei acestora la cerea Reginei Maria si cu atasamentul special pe care aceasta l-a dezvoltat fata de oraselul de la malul marii. In rest il vedem in mare parte doar ca pe un loc de patrimoniu care a apartinut Romaniei in trecut. Insa prezenta regala de la Balcic a insemnat o infuzie de istorie romaneasca in povestea orasului in mare parte neexplorata pana acum.

balcic carte

Povestea Balcicului interbelic, prezentata in carte, orbiteaza natural in jurul personalitatii Reginei Maria si a relatiilor dezvoltate aici de aceasta cu elita intelectuala si artistica din regat. Sunt incluse printre altele, fragmente inca nepublicate din jurnalul personal al reginei,  alaturi de relatari din partea altor figuri marcante ale Romaniei incepulului de secol XX.

Cu ajutorul surselor documentare disponibile, istoricul, ne introduce intr-un Balcic boem, populat de persoane importante din casele regale ale Europei si din elita romaneasca, un spatiu progresist unde sub patronajul reginei, libertatile individuale erau pretuite si promovate, mai ales in cazul femeilor ale caror drepturi erau inca ingradite in epoca.

„Micul paradis al Romaniei Mari” are toate sansele sa se transforme intr-un succes de casa asigurand restituirea unei noi pagini din isotria patrimoniului national similar cu felul in care Jurnalele Marthei Bibescu au revigorat aprecierea publica cu privire la Palatul Mogosoaia