Bună Monica,

Îţi urmăresc activitatea cu interes şi mărturisesc că reprezinţi o sursă de inspiraţie pentru oameni. Ai realizat câte puţin din fiecare devenind: balerină, acrobată, dansatoare, antrenor de zumba, scriitor, traducător, editor şi mamă. Eşti plină de surprize din multe puncte de vedere. Am citit aproape tot ce ai publicat în România şi am rămas impresionată de atenţia pe care o acorzi lucrului bine făcut. Se simte calitatea scrisului, complexitatea personajelor, diversitatea subiectelor şi locaţiilor unde plasezi acţiunea. Trecut sau prezent, femeia este în centrul atenţiei. Îi oferi puteri depline să aleagă meserii noncorformiste şi să lupte pentru statutul ei în societate. Medic, pirat sau agent secret, personajul feminin ştie ce trebuie să facă, îşi asumă responsabilitatea chiar dacă riscă, întotdeauna, ea îşi atinge scopul.

Mirola: Din titlurile publicate, seria Alina Marinescu este inspirată din fapte reale (conform declaraţiilor tale) ceea ce îi oferă un plus în ochii multor cititori. Alături de Alina, Alex şi Marius, fără să vrei trăieşti, iubeşti, urăşti, supravieţuieşti, pentru ca mai târziu să ajungi să o iei de la capăt. A fost dificil să aşterni pe hârtie întreaga serie? În cât timp ai reuşit să o termini de scris?

Print

Monica Ramirez: M-am apucat de scris dintr-o nevoie de exorcizare pe de-o parte. Pe de altă parte, pentru că simțeam că povestea asta trebuie să rămână undeva. Dar inițial nu m-am gândit la publicare, așa că am scris pentru mine, fără inhibiții. Și cum la vremea aceea mă aflam în America, am scris în limba engleză. A durat cam un an până am terminat și a iesit un manuscris de peste 1000 de pagini. Mai târziu, când a fost vorba despre publicare, au apărut volumele. Și, bineînțeles, problemele. La cenzura obigatorie au dispărut pagini întregi, părți ale poveștii la care mi-a fost greu să renunț. Până la urmă, m-am obișnuit cu ideea.

M: Cărţile tale au fost promovate pentru prima dată în America, iar la o perioadă de timp traduse şi în România. A fost benefică această alegere sau a fost doar o inspiraţie de moment?

M.R: După cum spuneam, cariera mea de scriitor a început din întâmplare. Am avut la un moment dat o vecină care era agent literar, iar soțul ei avea o editură. Într-o zi i-am povestit că am scris o chestie imensă cu care nu știu ce să fac și, mai mult din politețe, mi-a cerut manuscrisul. Nu mă așteptam nici măcar să-l citească, cu atât mai puțin să-mi bată la ușă cu un contract de publicare. Nu știam nimic despre industria cărții și cred că mi-a folosit mult ceea ce am învățat în America. Am aplicat lecțiile respective și în România, chiar dacă mai avem mult până să putem spune că avem o adevărată industrie de carte. Dar asta e o altă discuție.

Paradoxal este faptul că americanii au o industrie solidă de carte, dar scriitorii învață foarte rapid că nu există loc de ifose de vedetă. Indiferent cât ar fi ei de… vedete. Nu dai la tot pasul de câte un maestru, ori rege, ori prinț, ori, ori… Autorul are Printmereu un comportament mai mult decât modest în relația cu colegii de breaslă și mai ales în cea cu publicul. Colaborarea cu agentul literar și, implicit, editorul se bazează pe niște reguli foarte stricte. Lași nasul jos de tot și faci exact ce-ți spun ei să faci, fără comentarii și fițe. Dacă editorul îți spune să refaci total 10 capitole, nu te apuci tu să-i explici că în viziunea ta așa și pe dincolo. Faci ce-ți spune, că el face parte din sistem și știe de ce ți-o cere. Și mai e regula aia de aur total nasoală că dacă ai tupeul să scrii, ideal ar fi să știi naibii gramatica limbii respective. Că nu stă niciun editor să-ți rescrie cartea, indiferent cât de genială ar fi ideea de la care ai pornit. N-ar fi rău ca regulile astea simple să fie aplicate și în România, unde e exact pe dos.

M: Acţiunea se derulează în multe ţări, locaţiile sunt diverse, dar sunt curioasă care este locul tău preferat? Unde ar putea să savureze cea mai bună cafea Alina şi să se simtă în siguranţă?

Print

M.R: Ah, am multe locuri preferate prin lume… Cape Town, Rodos, insulele Seychelles, Mauritius și La Reunion, Marrakesh… Dar cred că Alina ar bea o cafea în tihnă la Brașov, ori poate pe terasă la Rems, pensiunea ei preferată de la Râșnov. Cel mai în siguranță s-ar simți la ea acasă. I-ar plăcea ca după toate misiunile prin toate colțurile lumii în care este trimisă să se poată întoarce acasă.

M: Spionaj internaţional, misiuni aproape imposibile, adrenalină, oameni care nu există, organizaţii secrete şi poveşti de dragoste care ar merita o şansă. Din documentarea pe care ai făcut-o pentru carte, ne poţi transmite dacă există viaţă normală şi după astfel misiuni? Agenţii secreţi au dreptul la pensionare?

M.R: Da și nu. E clar că după toate experiențele pe care le trăiești ca agent operativ, n-ai cum să rămâi un om normal. Te afectează. La un nivel mai mare sau mai mic, dar te afectează. Te schimbă, măcar și pentru faptul că niciodată nu vei mai intra într-o cafenea fără să cauți din priviri căile de acces, nu te vei mai așeza niciodată la masă cu spatele la intrare și vei ști imediat cine se află la mesele din preajma ta. O pocnitură banală, ce poate proveni de la orice, te va pune mereu în gardă. Cu timpul înveți s-o lași mai moale, să te bucuri de viață fără să devii paranoic la cel mai mic zgomot. Există și posibilitatea de pensionare, cu condiția să reziști. E foarte greu să ieși dintr-o astfel de viață și să devii pasiv. Îți lipsesc adrenalina, sentimentul că faci ceva important – make a difference, după cum spune americanul – dar mai ales îți lipsește atmosfera de camaraderie, de echipă. Atunci când împarți viața și moartea cu niște oameni, relațiile care se creează depășesc realitatea de zi cu zi. Sunt legături care rămân toată viața, după care tânjești amarnic într-o existență normală. Așa că cei mai mulți se întorc într-o capacitate sau alta, măcar și pentru un simplu rol de analist, ori un fost agent operativ poate deveni un bun trainer. Ok, ok, puteam să-i spun antrenor, dar cuvântul mă duce cu gândul la o echipă sportivă și chiar nu se potrivește.

bareire de fum - 4La sfârșitul volumului 6 al Seriei Alina Marinescu, Recviem pentru un asasin, ce urmează să apară în Romania la Gaudeamus, am întocmit un mic manual de înțelegere al agentului operativ și a lumii în care trăiește. Nimeni nu are cum să înțeleagă complexitatea acelei lumi fără să fie ghidat de cineva din interiorul ei și sper că am reușit să ofer o imagine de ansamblu asupra emoțiilor, sentimentelor, bucuriilor și tristeților care formează mecanismul interior al unui agent operativ.

M: Libertatea este un element esenţial şi Alina Marinescu luptă cu fiecare răsuflare împreună cu organizaţia Elite pentru linişte în lume astfel încât fiecare misiune să fie un succes, dar oare este suficient?

M.R: Din păcate, nu prea. E ca în basmul cu zmeul, când Făt Frumos taie un cap și răsar alte zece în locul lui. Anul trecut, prin intermediul job-ului, am avut o conversație cu un anumit personaj al cărui nume nu-l pot divulga. A sunat cam așa…

-Omar won’t hesitate to kill you if he thinks you might make a deal with us, so even if you don’t like what he says, pretend you do. These people are crazy. Religious fanatics.
-So are you, am răspuns eu.
-No, we’re just fanatics. There’s a difference. We don’t expect God to be pleased if we blow someone’s head off. They do. That’s what makes them crazy.

Cam asta ar fi esența situației cu care se confruntă azi lumea și, sincer, nu văd o soluție imediată.

M: Ai menţionat pe pagina oficială că în noiembrie 2016 apare ultimul volum din seria Alina Marinescu – Recviem pentru un asasin. Ne poţi oferi câteva informaţii pentru ca aşteptarea să fie mai uşoară?

abis - 5

M.R.: În primul rând, fanii seriei vor avea câteva surprize majore. Abis, volumul 5, se termină nesperat de bine, idilic chiar. Poate o idee cam prea idilic pentru nebunia care este viața Alinei, în care nu există alb sau negru, ci doar nuanțe de gri. Așa că volumul 6 răstoarnă toate piesele frumos așezate și le reamenajează așa cum se potrivesc în viața unui agent operativ. Alex joacă un rol major! Na, am zis-o 🙂 Și, după cum declară chiar titlul, cineva moare. Cine anume, vă las să descoperiți singuri.

M: Alina şi Alex sunt două combinaţii letale, trăiesc o iubire imposibilă, sunt două destine menite să schimbe ceva în jur, mai puţin vieţile lor. Sunt două personaje care cuceresc iremediabil cititorii, dar pe parcurs ajung să le dea bătăi de cap. Prezenţa lui Marius în scenariul cărţii va agita apele şi va stârni multe controverse, însă misiunile detaliate, trăirile, frustările, neputinţa şi libertatea inexistentă fac din seria Alina Marinescu scenariul perfect pentru un film. Ai luat în calcul o eventuală colaborare cu un regizor?

recviem pentru un asasin - 6

M.R: Da, am avut ceva oferte și discuții, dar deocamdată nimic concret. Din păcate, cariera de scriitor nu e ocupația mea principală, prin urmare nu am timpul necesar să mă ocup de ea așa cum mi-aș dori. O fac mai mult printre picături și e clar că nu e suficient. Cariera actuală îmi ocupă mai tot timpul, plus că e o sugativă de energie. Ce-mi mai rămâne investesc în copii, așa că scrisul, promovarea și o eventuală strategie pentru un film, ori un serial TV se amână mereu pentru un mâine care se lasă așteptat. Sper să vină o zi în care să-mi pot permite să pun cariera de scriitor pe primul plan. O aștept cu interes!

M: Îţi mulţumesc pentru timpul acordat. Aştept cu nerăbdare următoarele veşti despre cărţile pe care le-ai pregătit pentru cititorii din România.

M.R: Mulțumesc și eu pentru un interviu deosebit! Să ne vedem cu bine în noiembrie, la Gaudeamus 🙂

Mai multe detalii despre autoarea Monica Ramirez şi cărţile ei puteţi afla accesând aici şi aici.