Abonare la newsletter
Email: contact [at] jurnaldecarte [dot] ro

Fără categorie

  • Festivalul Internaţional de Poezie Shaar (SIPF)

Festivalul Internaţional de Poezie Shaar (SIPF)

Între 15-17 decembrie 2016 are loc, în Israel, Festivalul Internaţional de Poezie Shaar (SIPF), cel mai important eveniment de profil din această ţară. Organizat de către Helicon- Asociaţia pentru Sprijinirea Dezvoltării Poeziei, în colaborare cu Ministerul Israelian de Externe, SIPF este un eveniment complex, care găzduieşte poeţi consacraţi israelieni şi internaţionali, dar şi tinere talente ale poeziei. Recitaluri de poezie, discuţii despre poezia internaţională, întâlniri profesionale cu editori de reviste literare, toate aceste activităţi au scopul de a apropia publicul de această minunată formă de artă, dar şi de a implica participanţii la un dialog deschis şi fructuos.

Sha’ar este denumirea în limba arabă a cuvântului ”poezie” şi în limba ebraică a cuvântului “poartă”. În acest context, scopul declarat al Festivalului este de a deschide, prin poezie, o poartă între schimburile interlingvistice şi interculturale, printr-o serie de activităţi în limba arabă şi ebraică şi prin colaborări interdisciplinare între poezie şi alte domenii artistice ca dansul, muzica, arta video, arte vizuale şi teatru.

Tema festivalului din acest an este Imigraţia, astfel că organizatorii au pregătit o serie de activităţi cu acest subiect extrem de actual. Sunt invitaţi la dialog poeţi imigranţi care sunt încurajaţi să împărtăşească publicului din experienţa lor personală, să vorbească despre durerea de a te afla între două lumi, două culturi diferite, despre dorul de casă, dar şi despre refugiaţi şi alte subiecte sensibile.

La ediţia din acest an a festivalului, România este reprezentată de poeta Svetlana Cârstean, care a fost invitată să participe la iniţiativa Institutului Cultural Român de la Tel Aviv. Alături de poeta din România, susţin recitaluri de poezie şi participă la mese rotunde poeţi internaţionali precum Chris Abani (Nigeria, SUA), Efe Duyan (Turcia), Miroslav Kirin (Croaţia) şi Josep M. Rodríguez (Spania). [...]

  • Sursă: cinemagia.ro

    Cum a devenit Carrie, Carrie

Cum a devenit Carrie, Carrie

Revenim la final de săptămână cu o lectură tocmai perfectă pentru weekend: este ușor de citit și înțeles, este despre adolescenți și încercările prin care trec la răscruce de viață, transmite o stare de bine și are doar 346 de pagini. Poate nu mulți se uită de două ori la cărțile supra-numite chick lit (literatură pentru tinere sau, peiorativ, puștoaice) și poate că nu mulți sunt de acord cu această categorisire, însă noi credem că acest gen literar a trecut și el printr-o maturizare de-a lungul timpului și chiar nu trebuie dat la o parte prea ușor. De data asta vorbim despre Jurnalele lui Carrie de Candace Bushnell, faimoasa autoare a cărții Totul despre sex (titlu original Sex and the city), după care a fost adaptat serialul de succes (premiat cu opt Globuri de Aur) cu același nume, produs de HBO. Candace Bushnell este una dintre autoarele care a consacrat prin munca ei acest termen chick lit.

Prin Jurnalele lui Carrie, Candace Bushnell ţinteşte la ceva ambiţios: să pună în scenă un alt capitol din povestea unui personaj îndrăgit, care stă pe propriile picioare. (Entertainment Weekly)

Personajul Carrie Bradshaw a reușit să facă furori datorită atitudinii sale: este o femeie încrezătoare, pasională și extrem de cochetă, reușind să își creeze o carieră prin propriile forțe. Autoarea și-a dorit să ofere publicului cititor o altă latură a lui Carrie și s-a întors în trecutul acesteia cu ajutorul cărții Jurnalele lui Carrie. Așa vom descoperi cum a fost în adolescență și de ce a ales tocmai orașul New York pentru împlinirea viselor ei.

Cu mult umor şi inteligenţă, Carrie istoriseşte palpitantele peripeţii ale ultimului an petrecut la un mic liceu din Connecticut. (Publishers Weekly)

Carrie locuiește în orășelul Castlebury din Connecticut împreună cu tatăl și [...]

  • Formele filozofiei

Formele filozofiei

Daca ai crescut in sistemul educational de la noi, sunt sanse consitente sa nu fi beneficiat de o predare adecvata a filozofiei. Pe cat de utila este pentru deschiderea mintii umane si pentru intelegerea lumii, pe atat de dificila este filozofia de abordat de catre incepatori. A incepe sa studiezi filozofia pe cont propriu se poate dovedi a fi ceva mai dificil decat ar putea parea. O abordare istorica poate cadea victima redundatei si genera confuzii cu privire la concepte, o abordare care porneste de la concepte poate omite anumite perspective importante iar una anecdotica poate fi insuficient de complexa pentru a forma o imagine corecta cu privire la dileme filozofice. O introducere in filozofie pentru un novice ar putea beneficia, in primul rand de parcurgerea unei carti de filozofie populara. Aceste carti utilizeaza ilustrarea sau analogia pentru a trata unele dintre conceptiile filozofice ceva mai dificil de patruns. Desi unii le considera superficiale, unele carti de filozofie populara reprezinta foarte bune manuale ale incepatorilului pentru pasionatii de filozofie. Insa ilustrarea prin analogii si anecdote nu este singurul mod de a face filozofia mai accesibila.

Intr-un proiect care imbina filozofia cu arta, Genis Carreras un designer grafic catalan, stabilit in Londra, lanseaza o serie de planse minimaliste care tintesc spre o ilustrare grafica cat mai simplista a conceptelor si curentelor filozofice.

Proiectul se numeste Philographics si explica in 95 de planse cele mai frecventate -isme ale filozofiei folosindu-se doar de cateva cuvinte si forme bazale. Asa cum noteaza un recenzor al cartii “Enciclopedia Filozofiei publicata la Stanford foloseste 28.250 de cuvinte pentru a explica relativismul, Carerras are nevoie doar de 32 si o imagine”

Desi criticii ar putea sa se planga de supra-simplificare, si de tendinta spre [...]

  • Cum va schimba George R. R. Martin literatura populara pentru totdeauna

Cum va schimba George R. R. Martin literatura populara pentru totdeauna

Popularitatea cartilor din seria “Un cantec de foc si gheata” este discutabila. Cartile lui George R. R. Martin sunt pe piata de aproape douazeci de ani insa fenomenul cultural GoT a aparut dupa ecranizarea din serialul HBO. In cadrul comunitatii fantasy constructia meticuloasa a povestilor lui Martin a facut din acestea unele dinte cele mai apreciate titluri din cadrul genului. Insa odata cu succesul serialului, cartile si-au facut loc si in bibliotecile cititorilor mai putin atrasi de fantasy. E greu de crezut ca au fost citite de prea multi dintre acestia, Martin scrie destul de vast si citirea acestuia este relativ greoaie, in plus, cunoasterea din timp a firelor narative in urma vizionarii serialului poate sa mai diminueze din intensitatea lecturii. Insa fie daca sunt citite sau nu, cartile din seria “Un cantec de foc si gheata” vor influenta fara indoiala atat proiectele viitoare ale unor autori cat si gusturile publicului sintr-un singur motiv: lipsa protagonistilor.

Este important care va fi finalul seriei pentru a vedea daca George R R Martin a avut in minte un protagonist al acesteia. La cat de realista este intriga sunt probabil sanse minime ca finalul celor sapte carti sa ni-l prezinte pe Jon Snow sau pe Daenerys pe Tronul de Fier incepand o domnie de pace si prosperitate in Westeros. Probabil ca seria va avea un final epic, insa spre deosebire de Stapanul inelelor, de exemplu, va lipsi legarea fundelor la capatul fiecarui fir narativ pe stilul “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Astfel, un public mult mai numeros decat s-ar fi astepta, va fi urmarit o poveste care deviaza de la formula clasica ce a dominat povestile secolului XX. Era de asteptat ca dupa ce generatii [...]

  • Despre teoria formelor fara fond

Despre teoria formelor fara fond

Mi-am propus sa scriu un articol despre cel mai plictisitor si ultravehiculat loc comun din cultura romaneasca la care m-am putut gandi. Teoria formelor fara fond a aparut aproape instantaneu in mintea mea, asociata cu grimasele care ma incercau in liceu si generala de fiecare data cand imi auzeam profele de romana (si de istorie cred) mentionand critica lui Titu Maiorescu. Apelul la autenticitate parea in primul rand destul de ipocrit in cadrul ala, in care comunicarea numai autentica nu era. In al doilea rand nu imi dadeam seama ce e asa important la observatia banala ca preocuparea fata de stil in detrimentul substantei produce mediocritate. In al treilea rand mi se parea destul de penibil cum doctrina Junimii era ridicata pe un piedestal si prezentata aproape religios. Intelegeam de atunci ca a jucat un rol cheie in formarea unui numar substantial dintre clasicii romani, dar nu vedeam ce era atat de important la un set de observatii care imi pareau evidente.

Pana la urma, Teoria formelor fara fond nici macar nu e o teorie, ci mai degraba o reactie critica. Isi are originile in articolul lui Maiorescu “În contra direcției de astăzi în cultura română” in care acesta infiereaza tendintele de aplicare superficiala a imprumuturilor culturale din Occident. Institutiile si operele fondate pe neadevar nu au nici un rost, in opinia criticului, care insa, neglijaza sa explice cine e in masura sa defineasca adevarurile. As baga mana in foc ca patriarhul Junimii vedea in sine persoana potrivita de a stabili care ar trebui sa fie valorile si adevarurile neamului. Aroganta lui Maiorescu e evidenta si pe undeva usor de inteles, ajunsese o autoritate incontestabila in cultura romaneasca inainte 30 de ani si generatii peste [...]

  • joyce

    Scriitori in exil: James Joyce

Scriitori in exil: James Joyce

Meseria de scriitor merge deseori mana in mana cu o viata deosebit de tumultoasa. E natural, daca stai sa te gandesti, nu prea poti construi povesti extraordinare, dar credibile, populate cu personaje variate si veridice, daca nu te-ai cufundat, tu insuti in cele mai profunde si diverse aspecte ale vietii. Dar experimentarea vine cu un pret, si nu de putine ori scriitorii se gasesc in situatia de a suferi consecinte nefaste ale aventurilor pe care le intreprind. Spiritul lor progresist ii pune adesea in conflict cu autoritatile vremii si, de cele mai multe ori, le atrage sanctiuni serioase. Fie ca sunt cauzate de ofense politice sau de drept comun, istoria literaturii este plina de ostracizari, incarcerari exilari si chiar executii. Desi alungarea departe de casa este una dintre cele mai blande sanctiuni, statutul de exilat produce, deseori, o profunda si continua melancolie in viata scriitorilor. In seria de articole „scriitori exilati”, vom trece in revista influentele pe care departarea de casa le-a adus in biografile si bibliografiile unora dintre cei mai importanti autori de la Ovidiu la D. H. Lawrence.

In cazul lui James Joyce, ca, de altfel, in cazul majoritatii autorilor din ultimul secol ce vor aparea in aceasta serie de articole, exilul nu este atat fortat, cat este determinat de multiple dezamagiri cu privire la situatia sociala si politica din tara de bastina. Joyce ii marturisea viitoarei sotii, inainte sa plece pe continent, ca se simte in razboi cu toate fortele sociale si religioase din Irlanda. Opera lui Joyce ocupa un loc de cinste in bogatul pantheon literar irlandez, insa, in urma cu fix 100 de ani, autorul isi parasea definitiv orasul natal, in urma unui lung conflict cu editorul sau, mocnit in [...]