Warning: file_put_contents(): Only 20480 of 22504 bytes written, possibly out of free disk space in /home/jurnalde/public_html/wp-content/themes/Avada/js.php on line 935
Abonare la newsletter
Email: contact [at] jurnaldecarte [dot] ro

Articole

  • Fericirea, pentru o portocala, nu inseamna sa fie o caisa

    Fericirea pentru o portocală?

Fericirea pentru o portocală?

Demult n-am mai citit o astfel de carte….Dureroasă, sfâşietoare, plină de suferinţă, dar minunată, revelatoare şi plină de speranţă. Şi curajoasă!
M-a atras la ea titlul. În aparenta lui simplitate, Fericirea, pentru o portocală, nu înseamnă să fie o caisă mi s-a părut atât de cuprinzător şi plin de înţelesuri, iar după ce am citit cartea, mi-am dat seama că el reprezintă de fapt fireasca concluzie a unei vieţi renăscute. Nu cred că un alt titlu ar fi fost mai potrivit.
Pe scurt, cartea este povestea reală a vieţii Catherinei, care la treizeci de ani se îmbolnăveşte de cancer gastric, dar reuşeşte să-şi vindece trupul abia după ce își vindecă sufletul. Ea este convinsă că această boală este rodul vieţii nefericite trăită până în acel moment, al suferinţelor îndurate şi mai ales a lipsei de iubire din partea părinţilor săi. Pe lângă chinurile fizice datorate chimioterapiei, ea are de îndurat durerea rememorării mentale a suferinţelor trăite în copilărie datorate relaţiei defectuoase pe care o are cu părinţii săi, mai ales cu mama sa.
Născută în Franţa, din părinţi refugiaţi albanezi, crescută după regulile stricte ale unei culturi pe care nu o înţelege şi cu care nu se identifică, Catherine refuză în mod repetat să se conformeze normelor tipice existente pentru o femeie albaneză: căsătoria aranjată, lipsa educaţiei, supunerea în toate formele ei (faţă de bărbat, onoare, tradiţie). Cel mai mult însă o doare obligaţia de a-și suprima emoţiile şi lipsa manifestării afecţiunii. Devine un copil problemă, îşi înfruntă mereu părinţii, îi desconsideră şi ajunge oaia neagră a familiei. Revolta şi rebeliunea ei înăspreşte relaţiile cu părinţii şi o face sa se simte neiubită şi părăsită. Lipsa dragostei este chinuitoare, iar boala o face să tânjească şi [...]

De |august 29th, 2016|Articole|3 Comments|
  • Iubeste-ma de Arlette Geneve

    Iubește-mă!

Iubește-mă!

Aceasta este prima carte scrisă de autoarea Arlette Geneve pe care o citesc, iar acum stau și mă întreb de ce a trebuit să aștept atât de mult să citesc historical romance? Mă întreb pe unde eram atunci când toți prietenii mei cititori au pătruns în poveștile autoarei și recomandau această carte? Faptul e consumat, dar niciodată nu-i târziu pentru nici o carte, pentru întâlnirea cu autoarea Arlette Geneve și  introducerea în CV-ul meu de cititor a unei noi categorii de cărți, care, surprinzător sau nu, m-a captivat instant.

După copertă poți să spui fără teamă faptul că această poveste, oricum ar fi ea, sigur are un final fericit. Așa aș fi spus și eu dacă vedeam doar coperta și nu citeam cartea. Și poate că nu aș fi citit-o, dar ceva, nu știu ce anume, m-a atras la ea. Parcă-mi spunea „Alege-mă pe mine, căci nu vei regreta!”
De fapt, știu răspunsul la întrebarea de mai sus. Îl știu prea bine. Și adevărul este că nu mi-au plăcut niciodată cărțile istorice. Nu mi-au plăcut și pace. Acum aș citi doar dacă sunt foarte, foarte bune. Și doar dacă mai au și ceva pe lângă istorie. O poveste, o iubire imposibilă, o luptă pentru supraviețuire. Nu refuz nici doza de umor.
Romanul Iubește-mă este primul volum dintr-o trilogie extrem de incitantă (trilogia Beresford), care se concentrează pe povestea lui Christopher Beresford, cel mai mare dintre fiii lui John Beresford și a Agatei Martin. Și nu, nu este o poveste tipică, nu este doar o banală poveste de iubire dintre un englez frumos, dar extrem de dur și o femeie extrem de hotărâtă din Spania.
Combinația de caractere, de replici acide și iubire fierbinte, transformă acest [...]

  • Nemesis de Alfred Rethel 1837 1
    Nemesis de Alfred Rethel (1837)

    Atunci când trebuie să plătești, plătești

Atunci când trebuie să plătești, plătești

Nemesis de Alfred Rethel (1837)

 

Publicat în 2010, cel de-al 31-lea roman scris de Philip Roth este și ultimul din palmaresul scriitorului. „[P]oate cel mai întunecat, una din cele mai provocatoare cărți contemporane” (Kirkus Reviews), cartea ne determină să fim curioși începând cu titlul acesteia, Nemesis (fiica lui Nyx sau noaptea în mitologia greacă) fiind personificarea răzbunării divine.
Acţiunea începe în anul 1944 în Newark, oraș din statul New Jersey, SUA, unde în fiecare vară se înregistrează multe cazuri de poliomielită. Apogeul epidemiei a fost atins în nord-estul Statelor Unite în 1916, când au fost înregistrate douăzeci şi şapte de mii de cazuri de îmbolnăvire şi peste şase mii de morţi. În Newark au fost o mie trei sute şaizeci de cazuri de boală şi trei sute şaizeci şi trei de morţi. De-atunci chiar, într-o vară cu un număr mediu de cazuri, când  şansele de-a face poliomielită erau mult reduse faţă de 1916 o „asemenea afecţiune, paralizantă, care transformă pentru totdeauna un tânăr într-o făptură schiloadă, diformă sau incapabilă să mai respire” le declanşa părinţilor spaima şi le întuneca vacanţa de vară a copiilor. Deşi, de obicei boala afecta copiii până la 16 ani, ea putea lovi pe oricine, chiar şi pe preşedintele Statelor Unite de la acea vreme, Franklin Delano Roosevelt, care în urma bolii a rămas infirm având nevoie de proteze metalice:

Poliomielita sau paralizia infantilă, cum i se spunea pe vremea când se credea că boala îi afectează în primul rând pe copiii mici, putea lovi pe oricine, fără nici un motiv evident.

Organizaţia caritabilă FDR March of Dimes (tr: marşul pentru bănuţi), înfiinţată de preşedintele F.D.Roosevelt în ianuarie 1938, a strâns bani pentru cercetarea bolii şi sprijinirea familiilor afectate. Problema mare era că nimeni nu ştia cum se [...]

De |august 24th, 2016|Articole|1 Comment|
  • Copii aruncand zaruri de Murillo, Bartolome Esteban 1618-1682.
    Copii aruncand zaruri Murillo, Bartolome Esteban 1618-1682.

    File din copilăria unor mari scriitori

File din copilăria unor mari scriitori

Copii aruncând zaruri de Bartolome Esteban Murillo (1618-1682)
Henry Ward Beecher spunea: „Copiii sunt mâinile cu care atingem cerul”, subliniind legătura subtilă, dar atât de strânsă a divinității cu lumea pământeană, prin intermediul micilor ființe de o puritate pe care adulții par să o fi pierdut.  Pentru că fiecare sosire pe lume a unei noi ființe este  considerată un miracol, de cele mai multe ori, în literatura universală, copilul e simbolul binelui, al speranței, al iubirii și al continuității.
Fără îndoială, fie că este o personalitate din domeniul literaturii sau din alt domeniu, fiecare om este privilegiat cu o perioadă numită copilărie. Deși par figuri semețe, uneori chiar sobre, și marii scriitori au beneficiat de un început al vieții uneori plin de voioșie, alteori abundent în descoperiri și năzbâtii. Din păcate nu toți marii scriitori au avut copilării fără griji. Iată câteva rânduri din copilăria unor renumiți iubitori ai scrisului:
Alexandre Dumas, considerat cel mai mare scriitor francez din toate timpurile, fiul unui general mulatru din vremea lui Napoleon, s-a născut în anul 1802. Tatăl său, respins de către societatea în care trăia datorită vehemenței cu care își susținea crezurile politice, moare în anul 1806, lăsând familia într-o sărăcie lucie. Împreună cu sora sa, Alexandre este crescut cu mare greutate la Villers-Cotterets, un orășel aflat în partea de nord a Parisului. Din cauza lipsei de bani, Alexandre nu are parte de educația de care se bucură alți copii de vârsta sa.  Chiar și după ce imperiul a fost distrus, Alexandre, aflat la vârsta dificilă a adolescenței, reușește să obțină o proastă reputație din partea noului regim politic, motiv pentru care renunță la ideea de studii și își ia o slujbă. Mai târziu, întâmplarea face [...]

  • Ellen Terry in rolul Lady Macbeth de John Singer Sargent
    Ellen Terry în rolul Lady Macbeth de John Singer Sargent 1889 Sursă foto: tate.org.uk

    Malefic la feminin: relele din cărți pe care le iubim

Malefic la feminin: relele din cărți pe care le iubim

Ellen Terry în rolul Lady Macbeth de John Singer Sargent 1889; Sursă foto: tate.org.uk
Ce farmec ar mai avea literatura fără „reaua din poveste”? Fără personajele negative feminine, care dau sare și piper acțiunii? V-am pregătit un festin, o selecție a celor mai bine construite personaje negative feminine din literatură. Femei diabolice, dar pe care nu le putem urî în totalitate; le iubim și le urâm în același timp. Pentru că ele sunt farmecul poveștii, fără de care acțiunea ar fi mai săracă. Ele alungă plictisul și monotonia. Pentru că e plictisitor când sunt toate bune și frumoase, nu-i așa? Fără personajele negative, care să pună bețe-n roate, povestea n-ar mai merita a fi spusă, personajele nu s-ar mai dezvolta.
Personajele de față sunt prezentate într-o ordine pur aleatorie, pentru că sunt atât de diferite, în funcție de context, de motivație și alți factori, încât o ierarhizare ar fi imposibilă.

Vera Donovan din Dolores Clairborne de Stephen King
Unul dintre personajele mele favorite din toate timpurile! Un geniu al răului, o femeie rănită și puternică. Aparența de femeie rea, rece, dură ca o stâncă, neînduplecată este doar o pojghiță construită pentru a-și ascunde fragilitatea. Își terorizează angajata, pe Dolores, însă la momentul confidențelor, devin cele mai bune prietene, unite în suferință.
Nu are nicio problemă în a-și ucide soțul cu sânge rece și cu același sânge rece, s-o sfătuiască pe Dolores să procedeze la fel. Doar circumstanțele o cereau, era cea mai bună soluție! Pur și simplu o iubesc pe scorpia de Vera Donovan. Nu, nu vă speriați! Nu-i urmez şi exemplul!

 
Lucienne din Diabolicele de Boileau-Narcejac.
Tot o femeie cu personalitate puternică, partea tare din relație. Își convinge amantul s-o ucidă împreună pe soția acestuia și astfel [...]

  • Pericol la End House de Agatha Christie

    Pericolul pândește

Pericolul pândește

 

Cărţile Agathei Christie au fost traduse în aproape o sută de limbi, publicate în două miliarde de exemplare, ajungând să fie cea mai cunoscută şi vândută scriitoare din toate timpurile. Agatha a început să scrie prima povestire la îndemnul mamei ei, într-o zi mohorâtă de iarnă, ca să scape de plictiseală. Au urmat ani de încercări şi ezitări până a ajuns să se bucure de recunoaştere, dar odată ce acest lucru s-a întâmplat, nimic nu a mai stat în calea succesului. Fire modestă şi timidă, ea a continuat an după an să publice romane, piese de teatru sau povestiri, încântându-şi cititorii. Imaginaţia sa debordantă a fost, fără îndoială, catalizatorul.

Puteam născoci intrigi în neştire. Niciodată nu mi s-a întâmplat să rămân în pană de idei şi să mă cuprindă disperarea că nu mai ştiu ce să scriu. Sigur, la fiecare nouă carte de care mă apucăm trebuia să trec, inevitabil, prin perioada aceea cumplită de trei sau patru săptămâni de „încălzire”. Este o perioadă agonizantă, vă spun cu mâna pe inimă. Să stai într-o cameră şi să rozi capetele creioanelor, să te uiţi neputincioasă la maşina de scris, să măsori încăperea în lung şi-n lat sau să te trânteşti pe canapea, cu un nod în gât…- Agatha Christie

Detectivul care i-a adus faima internațională – Hercule Poirot – a devenit unul dintre cele mai cunoscute personaje din istoria literaturii. Şi-a făcut debutul în 1920, în Misterioasa afacere de la Styles şi a avut o carieră de peste cincizeci de ani. Poirot a prins „viaţă” ca belgian, cu mustăcioara lui, cu micile celule cenuşii, vanitatea sa exagerată, intelectuală şi vestimentară deopotrivă, şi cu mania sa pentru ordine:

Fără îndoială, am şi eu micile mele capricii. Cea mai mică neregulă [...]

  • Copacul cu cărți, boema zonă de lectură din Parcul Cișmigiu

Copacul cu cărți, boema zonă de lectură din Parcul Cișmigiu

De multe ori se întâmplă să onorez cu succes acea zicală mai bine mai târziu decât niciodată. Așa se face că într-o minunată după-amiază de august mi-am făcut drum prin Parcul Cișmigiu din București unde știam că se desfășoară evenimentul Copacul cu cărți (15.07-14.08.2016). Mi-a plăcut ideea originală de cărți care cresc în copaci și am vrut să văd despre ce e vorba. Evenimentul este deja la cea de-a treia ediție și până acum s-a bucurat de mult succes.

Acolo am găsit o atmosferă relaxantă în care pasionații de lectură se delectau în fotoliile de puf cu romanele puse la dispoziție de organizatori, departe de zgomotul orașului și de agitația de la terase. Cititori pasionați sau, pur și simplu, oameni de toate vârstele, atrași de starea de bine pe care ți-o insuflă această zonă special amenajată, se bucurau de o după-amiază liniștită în mijlocul naturii.
Într-un colț al peluzei, într-un foișor de lemn, un băiat lua lecții de chitară, ca mai apoi să se audă în surdină cântece care mi-au adus aminte de drumețiile făcute pe munte în adolescență și de serile petrecute în fața focului de tabără pe acorduri de chitară.
M-am retras într-un colț și am citit până la lăsarea serii. Oferta de cărți este destul de bogată, cu titluri din diverse domenii: beletristică, poezie, științe etc.
În timpul săptămânii, în intervalul orar 17:00 – 22:00, serile sunt dedicate în întregime lecturii, iar în zilele de week-end se desfășoară un program special cu recital de pian și proiecții de filme. Nici copiii nu au fost uitați: pentru ei sâmbăta și duminica se organizează ateliere de creativitate, cum ar fi modelaj în lut, crearea de felicitări și avioane de hârtie si se pot distra [...]

  • Calatorie prin lumea cartilor

    Călătorie în lumea cărților

Călătorie în lumea cărților

Dacă iubiți lectura, iar călătoriile sunt pe lista voastră de priorități, atunci sigur sunteți niște norocoși! De multe ori programul aglomerat sau poate din dorința de a face prea multe în timp scurt, cumva, uităm să evadăm fizic, iar cărțile ne ajută să mergem oriunde, oricând. Chiar dacă nu vom face Ocolul pământului în 80 de zile, ideal ar fi să petrecem câte puțin timp descoperind lumea și misterele ei. Pentru a evada din cotidian, vă propun un itinerariu diversificat, un fel de random literar.
Lansăm provocarea și mergem la Solidea în Italia. Solidea este o tânără care visează cu ochii deschiși la Paris, dar până acum s-a mulțumit doar cu diverse decorațiuni prin casă. Nu a făcut un secret din pasiunea sa, dar speră ca într-o zi să se bucure de atmosfera pariziană. Cu ajutorul autoarei Simona Sparaco în Lovebook descoperim ce demersuri face și ce vrăji se pot întâmpla atunci când descoperă Facebook. Dacă a reușit să ajungă în orașul iubirii, rămâne să descoperiți, dar între timp vă invit direct în Franța, să îi cunoaștem pe francezi și farmecul lor irezistibil.
Pentru a avea forțe proaspete ascultăm de sfatul lui Will Traynor (personaj din cartea Înainte să te cunosc de Jojo Moyes) și aterizăm direct la Paris:

Aș sta pe terasa unei cafenele din La Marais să beau cafea și să mănânc o farfurie întreagă de croasanți calzi, cu unt nesărat și gem de căpșune.
– La Marais?
– E un mic cartier în centrul Parisului. E plin de străduțe întortocheate și de bloculețe șubrede, de homosexuali și de evrei ortodocși și de femei trecute de o anumită vârstă care arătau cândva ca Brigitte Bardot. Dacă mergi la Paris, trebuie să stai acolo.
Ne-am [...]

  • Ce s-a întâmplat cu băiatul care a supraviețuit?

Ce s-a întâmplat cu băiatul care a supraviețuit?

Uneori, amenințarea vine din locuri nebănuite.

Cu mare bucurie anunț că mai sunt doar 5 zile până la lansarea celui de-al 8-lea volum marca Harry Potter – Harry Potter and the Cursed Child (trad.: Harry Potter și copilul blestemat) – și mai sunt doar 4 zile până la premierea oficială a acestei piese de teatru (căci este o piesă de teatru, de data asta!) pe scena West End-ului londonez. Nu știu de voi, dar parcă retrăiesc vremurile când așteptam cu sufletul la gură apariția unui nou volum, vremurile când se crea o adevărată isterie atunci când apărea o nouă operă Harry Potter…

Cum acțiunea din noua carte HP are loc la 19 ani după evenimentele încheiate în cartea a 7-a, carte apărută acum 9 ani de zile (aproape un deceniu!), mi se pare cel mai potrivit moment să facem o recapitulare, să punem în revistă tot ce s-a întâmplat până acum și să vă întreb: vouă care carte din cele șapte v-a plăcut cel mai mult? Eu, ei bine… nu pot răspunde imediat la această întrebare. Cum de fiecare carte mă leagă o poveste, o perioadă din viață, nu pot răspunde decât argumentat, ordonându-le în ordinea preferințelor. Mărturisesc că mi-a fost teribil de greu să realizez acest clasament, făcând modificări până în ultima clipă! Este inutil să spun cât de mult mi-au plăcut toate volumele seriei. Dar să începem:
1. Harry Potter și prințul semipur
Cartea a șasea este preferata mea dintre toate, cea din care citeam un capitol pe zi (nu mai mult), pentru a nu ajunge repede la final. Acum pare ciudat, pentru că toate volumele sunt pe piață, dar poate unii dintre voi țin minte cât de entuziasmați eram când apărea o nouă carte [...]

  • Domnia lui Conan

Domnia lui Conan

Am revenit cu cea de-a doua carte din aventura lui Conan! Pentru a afla cum e prima carte, faceți click aici.
Scriitor, jurnalist şi scenarist italian, Mauro Raccasi s-a născut în 1959, la Parma. Şi-a obţinut diploma în Economie la Institutul IFOR de la Universitatea Bocconi din Milano şi a lucrat în domeniul managementului, în afara Italiei. Celebritatea i-a adus-o tetralogia istorică din care fac parte aşa-numitele romane celtice: La Spada del Druido (Druidul), Il Regno di Conan (Domnia lui Conan, cartea de față), Il Guerriero di Stonehenge (Luptătorul de la Stonehenge), I Guerrieri dei Fiordi (trad. „războinicii fiordurilor”).
Domnia lui Conan continuă aventurile protagonistului cu care deja ne-am familiarizat în Druidul. Însoțit de Gwynedd – clarvăzătoarea alături de care a cunoscut sentimentul de iubire – Conan se aşteaptă ca viaţa lui să intre în parametri normali alături de familia pe care şi-o doreşte. Aventura este, însă, o parte din destinul său căruia nu i se poate sustrage.
Pe Gwynedd, toată lumea o cunoaşte:

Prin urmare, tu…ştii? Cunoşti darul meu? Toţi din preajmă ştiu de el, de puterile femeii Eachtrannach, de frumuseţea ei, de forţa ei, de sentimentul dreptăţii pe care-l are. Nici un bărbat n-a ajuns celebru de unul singur: întotdeauna a existat în spatele lui o femeie şi mai capabilă decât el, continuă ea complice. Toţi ştiu de prezicerile sale. Chiar din vremea când erai o osândită a clanului Partholon, cu o geasa care îţi otrăvea viaţa…

Şi în acest volum întâlnim multă mitologie celtică, iar ritualurile, cuvintele care par să învie o limbă moartă şi personajele purtătoare de magie sau mister atrag cu forţă cititorul, introducându-l într-o lume mitică, atemporală şi aspaţială. Avem de a face cu o populaţie amestecată:  celţi şi gennti şi [...]