Cu o istorie de peste 400 de ani, Targul de Carte de la Leipzig este unul dintre cele mai importante din Europa fiind depasit in magnitudine poate doar de targurile din Frankfurt, Londra si Paris. Anual, targul gazduieste peste 150.000 de participanti din 43 de tari generand intre 13 si 16 martie mii de evenimente destinate promovarii cartilor. Incepand cu 2005, in cadrul targului sunt decernate premii anuale pentru „Cea mai buna fictiune germana”, „Cea mai buna carte de non-fictiune in Limba Germana” si „Cea mai buna Traducere”. Premiul este considerat al doilea cel mai prestigios premiu literar din Germania dupa cel decernat in cadrul targului de la Frankfurt.

Ernest-Wichner

Ernest Wichner

Anul acesta, la sectiunea „Cea mai buna traducere” unul dintre nominalizati este Ernest Wichner, pentru traducerea sa a romanului „Cartea Soaptelor” de Varujan Vosganian. Originar din Zabreni, jud. Arad, Wichner este printre cei mai prolifici traducatori de limba romana din Germania, traducand in germana autori precum Mircea Cartarescu, Norman Manea, sau Max Belcher. Din punct de vedere tehnic, premiu este acordat mai mult pentru calitatea traducerii decat pentru textul original propriu-zis insa chiar si asa aprecierea juriului competitiei reprezinta un plus de prestigiu pentru deja hiper-apreciatul roman al lui Vosganian. Asta daca stam sa ne gandim ca anul acesta, traducerea lui Ernest Wichner a Cartii Soaptelor va concura cu traduceri din Diderot, Murakami sau William T. Vollman.

Varujan Vosganian

Cartea Soaptelor a cunoscut un real succes critic de la lansarea acesteia in 2009, fiind deja tradusa si publicata in Franta, Spania, Suedia, Italia, Armenia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Suedia si Israel. Romanul este in primul rand o cronica a Genocidului Armean, politica de exterminarea a armenilor de catre Imperiului Ottoman din timpul primului razboi mondial soldata cu uciderea a un milion si jumatate de etnici armeni. Masacrele Armenilor, desi nu foarte cunoscute, sunt considerate de istorici printre primele exemple ale genocidului modern. In cadrul acestora se foloseau tactici precum exterminarea deghizata ca deportare, manifestata aici prin trimiterea armenilor in „marsuri ale mortii” prin desertul Sirian. Dupa cum noteaza si Varujan Vosganinan persecutia armenilor din Imperiul Otoman a reprezentat un intunecat precursor al holocaustului.

„De la convoaiele duse în locuri izolate şi uşor de împresurat pentru a fi măcelărite şi de la lagărele de concentrare până la moartea prin împuşcare, înfometare, scufundarea în apă îngheţată ori arderea de vii a muribunzilor, toate mijloacele folosite pentru uciderea armenilor, pe drumurile Anatoliei, de la Constantinopol şi pînă la Deir-ez-Zor şi Mosol, au fost utilizate mai târziu de nazişti împotriva evreilor.”

Pornind de la istoria genocidului Vosganian dezvolta o cronica de familie tesuta in jurul evenimentelor importante din istoria poporului Armean precum formarea diasporei din tarile vecine Impreiului Otoman, printre care si Romania, prima tara care a oferit azil refugiatilor armeni, sau persecutiile ulterioare petrecute in timpul si in urma celui de-al doilea razboi mondial. O serie de voci din lumea litarara internationala si-au aratat aprecierea pentru Cartea Soaptelor, expresia „demna de premiul nobel” fiind vehiculata in unele cronici si editoriale inchinate Cartii Soaptelor. Dupa publicarea ei in 2013 in Germania cartea a genereat o serie de recenzii pozitive atat in ceea ce priveste calitatea cartii cat si a traducerii.

„«Cartea şoaptelor» este pentru spaţiul est-european echivalentul «Veacului de singurătate» al lui Gabriel Garcia Marquez”  – Der Spiegel

 

Sursa: Mediafax