Odata cu ridicarea restrictiilor de pe piata muncii europene se poate spune ca migratia temporara sau permanenta intra intr-un nou capitol. Dupa un proces de integrare previzibil de lung, romanii se pot baza pe existenta oportunitatii de a isi reconfigura viata intr-o tara europeana, fara a suferi de impedimente oficiale. Fireste ca, pentru o larga categorie, perspectiva migratiei a fost de mult concretizata si ca multi dintre romanii plecati “afara” deja sunt mai mult sau  mai putin comod ajustati la realitatile oferite de traiul in strainatate. Insa, din punct de vedere cultural, trecerea de la granite inchise la maxima mobilitate a fost facuta cu oarecare dificultati care apar in fata oricui e interesat sa plece din tara. Daca vrei sa studiezi sau sa muncesti in strainatate fara sa dispui de sprijinul cuiva deja stabilit acolo, vei simti, natural, nevoia de a te documenta cu privire la ce te asteapta, alaturi de o considerabila anxietate. Aceasta documentare se poate dovedi a fi mai dificila decat ar parea la prima vedere, o simpla cautare pe internet avand, in multe situatii, calitatea de a adanci confuzia mai degraba decat de a o disipa. Marturiile directe sunt, in cele mai multe cazuri, cel putin la fel de irelevante. Majoritatea celor care emigreaza de capul lor, trag aer in piept si isi spun “doamne-ajuta”, fara a avea o idee clara despre ce ii asteapta. Din fericire, au inceput sa apara publicatii care tintesc sa vina in sprijinul celor care simt nevoia de a schimba peisajul. “Si acolo ce-o sa faci?” de Diana Ursachi este primul ghid comprehensiv al emigrarii si, pe langa calitatea de carte de capatai a emigrantului roman, poate servi si la demistificarea ce afecteaza, in multe cazuri, perceptia publica in ceea ce priveste plecarea din tara.

Ignoranta colectiva si probabil reminescentele nationalist-ceausiste, imping, in multe situatii orice conversatie privind emigrarea, la formula derizorie “romania vs. tarile din vest” si, odata definita aceasta opozitie, argumentele devin putine, previzibile si, in defintiv, stupide, in ambele tabere. Fie ca e vorba de atitudini de genul “Am plecat si nu m-am mai intors ca nu merge nimic in tara.” sau “Daca pleci o sa-ti pierzi identitatea si o sa fii sigur printre straini”, a incerca sa formezi o atitudine cu privire la emigrare bazata pe perspectiva ca un loc o sa fie mai prost sau mai bun decat altul e, in definitiv, o intentie naiva. Oamenii care au crescut in societati care nu le ingradeau dreptul la libera circulatie, care nu au fost inundati de reportaje care ii averizau ca sunt indezirabili in tarile straine dispun, fireste, de o mult mai mare disponibilitate de relocare. In cazul lor, e destul de simplu: esti nascut in Scotia, dar iti place in Spania, inveti limba si te muti, nu abandonezi nimic, nu “o iei de la capat”, pur si simplu alegi sa locuiesti in alta parte. In contrast, epopeea romanului in strainatate contine intotdeauna anecdote ale adaptarii, unele triste, altele amuzante, altele admirabile si tot asa. Elementul comun al tuturor acelor anecdote este unul singur: protagonistii lor sunt aruncati intr-o lume pe care nu o inteleg. De aceea este trist (si in acelasi timp laudabil pentru autoare) ca abia in 2013 a aparut la noi o carte care sa ii ajute pe cei cu dor de duca sa isi formeze un orizont de asteptari cu privire la “ce o sa faca acolo”.

@Stelian Pavalache | www.photodesign.roGhidul scris de Diana Ursachi se adreseaza, in primul rand, studentilor ce cantaresc decizia de a-si desfasura o parte din parcursul academic in alta tara, dar contine informatii suficiente pentru a constitui o resursa vitala si pentru cei care isi doresc un job in alta tara. Virtutea cartii sta in faptul ca isi ia timp sa puna cap la cap informatii tehnice si formale, intr-o maniera coerenta, in asa fel incat sa prezinte celor care o citesc o imagine limpede cu privire la conditiile ce ii asteapta odata ajunsi la destinatie. Tentatia de a abuza de anecdotica pentru formularea acestor perceptii este in mare parte evitata, povestirile si exemplele rezultate in urma celor peste 100 de interviuri cu emigranti se impletesc armonios cu ghidurile si datele oficiale formand o imagine de ansamblu, in mare parte obiectiva. Cum mentionam si mai sus cartea reuseste sa usureze lucrurile respunzand la suficiente intrebari pentru a atenua anxietatea mutarii si a facilita etapele acesteia (alegerea job-ului sau a universitatii, aplicatii, interviuri etc.) La fel de important precum ghidurile practice este tonul obiectiv in care este tratata perspectiva emigrarii. Plecarea la studii sau la munca in strainatate nu este tratata nici ca o decizie fericita, in orice situatie, nici ca o abandonare vietii din tara, ci ca o varianta care nu se potriveste oricui, dar ar trebui sa fie luata in considerare de oricine.