Abonare la newsletter
Email: contact [at] jurnaldecarte [dot] ro

Warning: file_put_contents(): Only 0 of 221 bytes written, possibly out of free disk space in /home/jurnalde/public_html/wp-content/themes/Avada/framework/headers/header-v1.php on line 45

andreiniculescu

  • Formele filozofiei

Formele filozofiei

Daca ai crescut in sistemul educational de la noi, sunt sanse consitente sa nu fi beneficiat de o predare adecvata a filozofiei. Pe cat de utila este pentru deschiderea mintii umane si pentru intelegerea lumii, pe atat de dificila este filozofia de abordat de catre incepatori. A incepe sa studiezi filozofia pe cont propriu se poate dovedi a fi ceva mai dificil decat ar putea parea. O abordare istorica poate cadea victima redundatei si genera confuzii cu privire la concepte, o abordare care porneste de la concepte poate omite anumite perspective importante iar una anecdotica poate fi insuficient de complexa pentru a forma o imagine corecta cu privire la dileme filozofice. O introducere in filozofie pentru un novice ar putea beneficia, in primul rand de parcurgerea unei carti de filozofie populara. Aceste carti utilizeaza ilustrarea sau analogia pentru a trata unele dintre conceptiile filozofice ceva mai dificil de patruns. Desi unii le considera superficiale, unele carti de filozofie populara reprezinta foarte bune manuale ale incepatorilului pentru pasionatii de filozofie. Insa ilustrarea prin analogii si anecdote nu este singurul mod de a face filozofia mai accesibila.

Intr-un proiect care imbina filozofia cu arta, Genis Carreras un designer grafic catalan, stabilit in Londra, lanseaza o serie de planse minimaliste care tintesc spre o ilustrare grafica cat mai simplista a conceptelor si curentelor filozofice.

Proiectul se numeste Philographics si explica in 95 de planse cele mai frecventate -isme ale filozofiei folosindu-se doar de cateva cuvinte si forme bazale. Asa cum noteaza un recenzor al cartii “Enciclopedia Filozofiei publicata la Stanford foloseste 28.250 de cuvinte pentru a explica relativismul, Carerras are nevoie doar de 32 si o imagine”

Desi criticii ar putea sa se planga de supra-simplificare, si de tendinta spre [...]

  • Despre teoria formelor fara fond

Despre teoria formelor fara fond

Mi-am propus sa scriu un articol despre cel mai plictisitor si ultravehiculat loc comun din cultura romaneasca la care m-am putut gandi. Teoria formelor fara fond a aparut aproape instantaneu in mintea mea, asociata cu grimasele care ma incercau in liceu si generala de fiecare data cand imi auzeam profele de romana (si de istorie cred) mentionand critica lui Titu Maiorescu. Apelul la autenticitate parea in primul rand destul de ipocrit in cadrul ala, in care comunicarea numai autentica nu era. In al doilea rand nu imi dadeam seama ce e asa important la observatia banala ca preocuparea fata de stil in detrimentul substantei produce mediocritate. In al treilea rand mi se parea destul de penibil cum doctrina Junimii era ridicata pe un piedestal si prezentata aproape religios. Intelegeam de atunci ca a jucat un rol cheie in formarea unui numar substantial dintre clasicii romani, dar nu vedeam ce era atat de important la un set de observatii care imi pareau evidente.

Pana la urma, Teoria formelor fara fond nici macar nu e o teorie, ci mai degraba o reactie critica. Isi are originile in articolul lui Maiorescu “În contra direcției de astăzi în cultura română” in care acesta infiereaza tendintele de aplicare superficiala a imprumuturilor culturale din Occident. Institutiile si operele fondate pe neadevar nu au nici un rost, in opinia criticului, care insa, neglijaza sa explice cine e in masura sa defineasca adevarurile. As baga mana in foc ca patriarhul Junimii vedea in sine persoana potrivita de a stabili care ar trebui sa fie valorile si adevarurile neamului. Aroganta lui Maiorescu e evidenta si pe undeva usor de inteles, ajunsese o autoritate incontestabila in cultura romaneasca inainte 30 de ani si generatii peste [...]

  • rowling viermele de matase

    Misteriosul caz al lui Robert Galbraith

Misteriosul caz al lui Robert Galbraith

Se intampla destul de rar ca numele scriitorilor sa apara in tabloide (slava Domnului), si atunci cand se intampla, mentiunile nu prea contin trimiteri la carti ci la rochii sau scandaluri personale. Insa uneori, o decizie editoriala precum adoptarea unui pseudonim poate isca un scandal ce ofera insight-uri cu privire la mecanismele care determina cu adevarat succesul sau esecul unui produs literar.

Cazul lui Robert Galbraith este cat se poate graitor in acest sens. Robert Galbraith este un fost investigator militar din armata britanica care odata cu mutarea in sectorul privat a decis sa dea curs hobby-ului de a scrie romane politiste. Primul sau volum „Chemarea Cucului” desi publicat la o editura prestigioasa si primit relativ calduros de critici si alti autori ai genului a reusit sa genereze o cifra de vanzari modesta dupa lansare, aproximativ 8000 de copii, ceea ce pentru un volum in limba engleza, care beneficiaza de promovare si critici pozitive, este destul de slab. Asta pana cand, intr-o buna zi, dupa vreo patru luni de la lansarea pe piata a volumului, a sarit de pe locul 4709 din topul de vanzari de pe Amazon, pana pe locul intai. Ascensiunea meteorica a romanului poate fi atribuita, in definitiv unei scurte propozitii lansate pe Twitter cu cateva zile inainte „It’s Rowling”.

Jurnalistii care au beneficiat de pont, n-a avut nevoie de prea mult timp pentru a strange suficente dovezi ca sa ii constraga pe editorii lui J. K. Rowling sa confirme oficial ca autoarea se afla intr-adevar in spatele pesudonimului Robert Galbraith. Au remarcat ca „debutantul” are un stil surprinzator de slefuit si ca are in comun cu Rowling acelasi editor. Pentru a confirma a trimis volumul spre analiza comparativa unor specialisti in lingvisitca [...]

  • Bookfest 2014

Bookfest 2014

Pe 1 iunie, de Ziua Copilului, s-a incheiat si editia de anul acesta a celui mai mare targ de carte din Romania. In caz ca nu ati fost printre cei 100.000 de vizitatori, noi v-am pregatit o scurta prezentare, cu cateva dintre cele mai importante momente de la Bookfest 2014.

Peste 200 de edituri participante, multe lansari, discursuri, autografe, reduceri, dezbateri, filme, dar si surprize pentru cei mici (ca doar a fost 1 iunie), toate s-au regasit la Romexpo, pe parcursul celor 5 zile de targ.

Ca in fiecare an, Bookfest a avut ca invitat de onoare o noua tara, care, de data aceasta, a fost Polonia. De acolo, una dintre cele mai importante personalitati prezente la Bookfest a fost Danuta Wałęsa, sotia fostului presedinte polonez Lech Wałęsa, care a lansat editia romaneasca a bestsellerului „Visuri si taine.  Aceasta carte are o importanta atat istorica, deoarece evoca momente semnificative din viata autoarei alaturi de sotul sau, fost lider al Solidaritatii si personalitate marcanta a secolului 20, dar este interesanta prin faptul ca, dupa spusele Danutei Wałęsa,  „descrie viata femeii poloneze si poate nu doar a femeii poloneze, ci a femeii din aceasta parte a Europei”, in epoca tulbure a comunismului.

Tot din Polonia, Małgorzata Rejmer si-a promovat editia in limba romana a reportajului „Bucuresti. Praf si sange”, Paweł Huelle a lansat al doilea volum al sau in limba romana- „Eram singur si fericit” si Dorota Masłowska a lansat ediţia romana a cartii „Alba ca Zapada si rosu bolsevic”.  Janusz Leon Wiśniewski va participa, de asemenea, ca invitat, romanul sau de succes „Singuratate pe net” fiind recent publicat si la noi.

Lasand deoparte polonezii, mult asteptatul volum „Eu sunt Malala” al Malalei Yousafzai a fost lansat in prezenta Aurorei Liiceanu, Danielei-Zeca [...]

  • Cu TransProse asculti muzica romanelor

Cu TransProse asculti muzica romanelor

Stimularea emotionala este, probabil, cel mai important efect pe care il obtinem atunci cand ne bucuram de o opera de arta. Fie ca este vorba de melancolia profunda pe care o simtim cand personajele literare preferate trec printr-o drama sau de euforia pe care o simtim cand ascultam tonuri muzicale alerte, schimbarile de stare afectiva sunt cele care ne incita si ne determina sa ne dorim sa experimentam mai mult efectele pe care arta le are asupra psihicului nostru. Arta ne este oferita in multiple forme si iteratii, insa numitorul comun al acestora este ca ne fac sa simtim ceva. De altfel, stimularea emotionala este unul dintre criteriile prin care un produs media poate fi clasificat ca produs artistic. Insa paleta emotionala umana nu este atat de variata precum instrumentele artistice pe care le-am dezvoltat pentru a o stimula. Tristetea sau bucuria pot fi induse prin contemplarea unui tablou sau prin citirea unui capitol, la fel de bine precum pot fi induse prin ascultarea unei piese muzicale. Pornind de la aceste corespondente creatorii, TransProse s-a gandit sa creeze un program care sa „traduca” tonul emotional dintr-un text intr-o tema muzicala.

Proiectul este bazat pe cercetarile facute in domeniul analizei emotionale, care urmareste crearea de programe capabile sa recunoasca emotiile umane, in cazul acesta, in texte scrise. Hannah Davis si Saif Mohammed de la Consiliul Canadian pentu Cercetare au folosit o baza de date de 14000 de cuvinte asociate cu opt emotii bazale: anticipatie, surpriza, bucurie, incredere, furie, dezgust, frica si tristete. Fiecare corespondent textual al unei emotii este procesat in algoritm pentru a produce note muzicale care sa evoce o anumita emotie. Dezvoltatorii aplicatiei au fost nevoiti sa gaseasca o modalitate de a concilia rezultatele [...]

  • Scriitori in exil: Norman Manea

Scriitori in exil: Norman Manea

Diferitele versiuni romanesti ale totalitarismului i-au facilitat scriitorului Norman Manea experienta exilului de doua ori pana acum. Desi se afla printre autorii propusi de Romania pentru premiul Nobel, Norman Manea poate fi identificat in perceptia publica mai degraba ca scriitor evreu nascut in Romania decat ca scriitor roman. Recunoasterea internationala a venit odata cu plecarea din tara, atunci cand a castigat libertatea de a explora pe deplin efectele traiului intr-un regim totalitarist asupra vietii interne a individului. Daca Norman Manea ar castiga premiul Nobel pentru literatura, Romania ar fi din nou pusa in situatia din 2009, cand nu eram in masura de a ne mandri de premiul Hertei Muller, contributia majora a climatului autohton in opera acesteia fiind abuzul si represiunea exercitate de statul comunist, care devin teme principale in cartile scriitoarei germane. O astfel de situatie ar insemna perpetuarea in infamie a unei imagini care a inceput sa ne placa sa o dam uitarii.
Daca germanii au devenit, dupa cel de-al doilea razboi mondial, unii dintre cei mai stricti opozanti ai miscarilor de extrema dreapta, acelasi lucru nu se poate spune si despre o parte dintre aliatii lor, printre care se numara, din pacate, si Romania. Biografia lui Norman Manea contine o serie de repere care confirma aceasta supozitie. O parte din opinia publica de la noi (din ce in ce mai marginala, ce-i drept) prefera sa mature sub pres holocaustul romanesc, in ciuda numeroaselor imagini si marturii care atesta o persecute a minoritatii evreiesti. Norman Manea si familia sa, poate ca nu au fost executati intr-un abator, fiind apoi atarnati de carligele de carne precum s-a intamplat cu unii evrei din Bucuresti, insa au fost deportati in Transnistria si tinuti in conditii [...]

  • Productia de carte in masa si colectiile Penny Dreadful

Productia de carte in masa si colectiile Penny Dreadful

O data la doi-trei ani, se schimba moda cu privire la perioada istorica care capteaza fascinatia publicului. In general, obsesia pentru o anumita perioada sau eveniment istoric este declansata de lansarea unui produs media (in general, un film) deosebit de profitabil, care este, mai departe, imitat in diverse alte produse care hranesc si amplifica interesul public pentru tema istorica aleasa pana cand apare altceva la fel de bine primit de public si toata lumea se refocalizaeaza pe o noua perioada istorica. Momentan, era victoriana pare a ocupa un rol central, atat in imaginatia publica, cat si in interesele scriitorilor, fie ei de romane, film sau televiziune. Decorul urban intunecat al Angliei proaspat industrializate a fost intotdeauna un spatiu deosebit de ofertant, in special pentru genurile care utilizeaza macabrul, precum comedia neagra sau horrorul, si acum, mergand mana in mana cu steampunk-ul, constructia fantasy bazata pe atmosfera victoriana, tema istorica produce tot felul de povesti de calitate variabila. Unul dintre cele mai atractive proiecte plasate in Londra victoriana este serialul Penny Dreadful, un fel de Liga lui Alan Moore in care personajele supranaturale din literatura secolului XIX, precum monstrul lui Frankenstein si Dorian Gray, participa impreuna la serate si se caftesc, in timpul liber, pe aleile intunecate din capitala Regatului Unit. Trailerul arata desul de bine si se pare ca serialul are potentialul de a livra cate 40 de minute de mindless fun, dar ne vom opri aici cu impresiile pentru ca nu suntem un site de cronici TV. Ceea ce ne-a atras atentia, insa, este numele serialului.

Penny Dreadful pare doar un nume de protagonista a unui roman de duzina, insa termenul are, de fapt, o poveste mult mai interesanta. La fel ca in majoritatea domeniilor, industrializarea a introdus posibilitatea productiei de carte in masa. Odata cu avantul economic de la inceputul secolului XIX, cetatenii britanici se gaseau in postura de [...]

  • marquez

    Adevarata fata a Americii Latine

Adevarata fata a Americii Latine

In ciuda instabilitatii politice, a criminalitatii scapate de sub control si a saraciei generalizate, America Latina a ramas, pe parcursul secolului XX, o puternica voce in cultura internationala. Natura pasionala a sud-americanilor, cuplata cu haosul generalizat de pe continent ofera, de multe ori, imaginea unei fieste, uneori efervescenta, alteori sangeroasa, dar intotdeauna plina de viata. E un loc in care poate ca nu ti-ai dori sa traiesti, dar intotdeauna vrei sa afli ce se mai intampla pe  acolo. Identitatea culturala a Americii Latine din secolul XX exercita in continuare o puternica fascinatie pentru publicul din intreaga lume, insa, odata cu scurgerea veacului, se pare ca intregul continent incepe sa se schimbe. Marii dictatori s-au stins, cartelurile incep, incet, incet, sa cedeze in fata eforturilor concertate de a le diminua influenta, unele state au resuit sa se organizeze suficient de bine pentru a deveni puteri economice emergente si ,din Havana pana in Buenos Aires, respectarea dreptrilor omului incepe sa se transforme in realitate. In acest climat, stingerea uneia dintre cele mai reprezentative figuri ale culturii sud-americane tine loc de epilog pentru ceea ce pare a fi fost mai mult un trip supra-realist decat un veac de istorie.

Daca ar fi sa alegi un portret care sa devina sinonim cu America de Sud in constiinta publica, probabil ca imaginea lui Che Guevara ar fi primul lucru care ti-ar veni in minte, insa noi, fara a ne dori sa lezam memoria bravului luptator de gherila, n-am avea absolut nici o problema daca am vedea mai multe tricouri pe care sa fie imprimata imaginea de mai sus. Nu e vorba de un concurs de popularitate, insa credem cu tarie ca Marquez, prin scrierile sale si prin felul in care [...]

  • stanescudichiseanu

    Ce actori ar putea juca rolurile marilor scriitori

Ce actori ar putea juca rolurile marilor scriitori

Cinematografia romaneasca incepe sa isi revina, dupa ce noul val minimalist a asigurat recunoastere internationala si televiziunile au inceput sa aiba productii proprii, cineastii romani tatoneaza intoarcerea la filmele de gen. Desi bugetele mari si productiile isorice inca sunt proiecte dificil de realizat, va veni, mai mult ca sigur, o vreme cand regizorii si scenaristii romani vor incepe sa se uite la istorie pentru inspiratie. Ar fi un pas important, daca stam sa ne gandim ca majoritatea filmelor biografice si istorice de la noi au fost realizate sub cenzura.

La Jurnal de Carte, stim ca biografiile scriitorilor romani ofera deseori povesti surprinzator de interesante, pline de intirgi politice, tragedii personale, fapte de curaj sau miscari foarte intelepte. Pe plan international, filmele biografice realizate cum trebuie, se bucura de un succes consistent care atrage public dincolo de comunitatea admiratorilor autorului readus la viata in productiile cinematografice. Suntem convinsi ca primul biopic bazat pe viata unuia dintre scriitorii nationali va avea suficient appeal pentru publicul din tara pentru a genera un succes de casa, si, daca va fi facut cum trebuie, poate cateva premii internationale (stim clar ca unele povesti vor fi cu siguranta pe placul criticilor).

Ne-am gandit care ar fi actorii romani care ar putea sa joace pe unii dintre scriitorii de calibru din tara noastra si am intocmit o scurta lista. Suntem siguri ca aceasta ar putea fi completata si asteptam sugestiile voastre pentru a genera un update cu mai multe intrari la acest articol.

  • joyce

    Scriitori in exil: James Joyce

Scriitori in exil: James Joyce

Meseria de scriitor merge deseori mana in mana cu o viata deosebit de tumultoasa. E natural, daca stai sa te gandesti, nu prea poti construi povesti extraordinare, dar credibile, populate cu personaje variate si veridice, daca nu te-ai cufundat, tu insuti in cele mai profunde si diverse aspecte ale vietii. Dar experimentarea vine cu un pret, si nu de putine ori scriitorii se gasesc in situatia de a suferi consecinte nefaste ale aventurilor pe care le intreprind. Spiritul lor progresist ii pune adesea in conflict cu autoritatile vremii si, de cele mai multe ori, le atrage sanctiuni serioase. Fie ca sunt cauzate de ofense politice sau de drept comun, istoria literaturii este plina de ostracizari, incarcerari exilari si chiar executii. Desi alungarea departe de casa este una dintre cele mai blande sanctiuni, statutul de exilat produce, deseori, o profunda si continua melancolie in viata scriitorilor. In seria de articole „scriitori exilati”, vom trece in revista influentele pe care departarea de casa le-a adus in biografile si bibliografiile unora dintre cei mai importanti autori de la Ovidiu la D. H. Lawrence.

In cazul lui James Joyce, ca, de altfel, in cazul majoritatii autorilor din ultimul secol ce vor aparea in aceasta serie de articole, exilul nu este atat fortat, cat este determinat de multiple dezamagiri cu privire la situatia sociala si politica din tara de bastina. Joyce ii marturisea viitoarei sotii, inainte sa plece pe continent, ca se simte in razboi cu toate fortele sociale si religioase din Irlanda. Opera lui Joyce ocupa un loc de cinste in bogatul pantheon literar irlandez, insa, in urma cu fix 100 de ani, autorul isi parasea definitiv orasul natal, in urma unui lung conflict cu editorul sau, mocnit in [...]